Cu aceasta culegere de poezii, sa descoperim impreuna care sunt cele mai frumoase, profunde si sentimentale Poezii pe ploaie.Unul dintre cele mai fascinante fenomene ale naturii, capabil sa trezeasca in noi emotii mereu diferite. Ploaia poate invita la reflectie atunci cand cade incet si subtire pe pamant, dar poate fi si inspaimantatoare in cazul unei furtuni violente bruste.
Ploaia schimba culoarea cerului, ne afecteaza starea de spirit, dar si zilele noastre. Ne fascineaza si ne intimideaza in acelasi timp. Parcurgand prin colectia noastra puteti gasi multe poezii despre ploaie, de citit in cautarea inspiratiei sau de folosit ca legenda pentru a va insoti fotografiile pe retelele de socializare. Iata 20 de poezii pe ploaie:

Poezii pe ploaie

care spune burnita
(Angiolo Silvio Novaro)

Ce
spune burnita lunii martie, batand argentina
Pe tiglele batrane
ale acoperisului, pe
crengutele uscate ale gradinii, pe smochin si pe perete
Impodobite cu pietre de aur
Iarna trecuta si mohorata,
A trecut, a trecut. !
Afara norul negru
Afara norul cenusiu
Ce se zdrobeste pe cer,
Primavara va iesi maine
Cu sortul plin
de soare cald,
de violete proaspete,
de primule rosii, de batai de aripi,
de cuiburi,
de strigate
de randunele si de asemenea.
De stele de migdal, albe…
Asa spune burnita
Pe tiglele vechi
A acoperisului, pe culmile uscate ale
gradinii, pe smochin si pe
mlastina impodobita cu pietre aurii.
Adica canta, adica zice;
Si inima care o asculta este fericita.

Rain
(Charles Bukowski)

O orchestra simfonica.
O furtuna izbucneste,
o uvertura lui Wagner canta
, oamenii isi lasa locurile sub copaci
si se repezi in foisor
, femeile rad, barbatii ostentativ calmi,
tigarile umede se arunca,
Wagner continua sa joace si apoi toti sunt
departati . acoperit. Pana si pasarile vin din copaci
si intra in foisor si apoi este
Rapsodia maghiara n. 2 din Lizst, si inca ploua, dar uite,
un barbat care sta
ascultand in ploaie. Publicul observa acest lucru. Se intorc
sa priveasca. Orchestra se ocupa de treburile ei
. Barbatul sta noaptea in ploaie,
ascultand. Probabil ca are ceva in neregula,
nu …
A venit sa auda
muzica.

Ploaia de aprilie
(Luigi Pirandello)

Uimiti, din noile cuiburi
, pe vechile acoperisuri
se uita la pasari.
scotand strigate stridente, cazand
ploaia
invocata de la mijlocul lunii aprilie.
Tu in spatele ferestrei,
de la fereastra joasa
in timp ce se uita si rad.
Si un nor trecator. Ploua(Eugenio Montale)
Si un picurat
fara bufnituri


de trotinete sau tipetele
copiilor.
Ploua
dintr-un cer care nu are
nori.
Ploua
pe nimic din ceea ce se face
in aceste ore de greva generala
.
Ploua
pe mormantul tau
din San Felice
a Emma
si pamantul nu tremura
pentru ca nu este cutremur sau
razboi.
Ploua
nu pe frumosul basm
al anotimpurilor indepartate,
ci pe taxa de
impozit,
ploua pe oasele de sepie
si pe patutul national.
Ploua
pe Monitorul Oficial
aici din balconul deschis,
ploua pe Parlament,
ploua pe Via Solferino,
ploua fara ca vantul
sa miste cartile.
Ploua
in absenta lui Ermione
daca vrea Dumnezeu,
ploua pentru ca absenta este
universala
si daca pamantul nu tremura
si pentru ca Arcetri
nu i-a poruncit.
Ploua pe noile episteme
ale primatei cu doua picioare, pe omul indian, pe
cerul
hominizat , pe chipul
teologilor in salopeta
sau mlastini,
ploua asupra mersului
protestului,
ploua asupra lucrarii in regres. ,
ploua
pe chiparosii bolnavi
ai cimitirului, picura
pe opinia publica.
Ploua, dar acolo unde arati
nu este apa sau atmosfera,
ploua pentru ca daca nu esti este
doar lipsa
si se poate ineca.

Ploaia in pined
(Gabriele D’Annunzio)

Taci. Pe pragul
padurii nu aud
cuvinte despre care spui
om; dar aud
cuvinte mai noi care vorbesc
picaturi si frunze
indepartate .
Asculta. Ploua
din norii imprastiati.
Ploua pe tamariscuri
salmastri si arse , ploua pe
pinii
solzosi si peri, ploua pe
mirtile
dumnezeiesti ,
pe gancile stralucitoare
de flori binevenite,
pe
jnepenii grosi de imbratisari abundente,
ploua pe
chipurile noastre salbatice,
ploua . pe mainile noastre
goi,
pe hainele noastre
usoare,
pe gandurile proaspete pe
care sufletul le dezvaluie
,
pe frumoasa poveste
care ieri te-a
inselat, care astazi ma insala, o,
Hermione.
Ura
Ploaia cade peste
legumele
solitare
cu un trosnet care dureaza
si variaza in aer in functie de ramurile
cele mai rare, cele mai rare.
Asculta.
Cantecul
cicadelor raspunde plansului,
pe care plansul sudic
nu il sperie,
nici cerul cenusiu.
Iar pinul
are un sunet, iar mirtul
alt sunet, iar ienuparul inca altul,
diferite
instrumente
sub nenumarate degete.
Si suntem
imensi in
spiritul salbatic,
traind viata de arbori;
si fata ta la fel de beata
si moale de ploaia
ca o frunza,
si parul tau la
fel de nobil ca
matura limpede,
o faptura pamanteasca pe
care o numesti
Hermione.
Asculta asculta. Acordul
aerian al cicadelor devine
treptat
mai surd sub
plansul
tot mai mare ;
dar un cantec se amesteca in ea
mai ragusit
decat de jos se inalta, din
umbra umeda indepartata.
Din ce in ce mai toci ,
se slabeste, se stinge.
Doar o nota
inca tremura, se stinge,
se ridica iar, tremura, se stinge.
Ploaia argintie
care curata,
crusta care variaza
in functie de cea mai groasa, mai putin
groasa,
fronda
nu se aude pe toata ramura .
Asculta.
Fiica vazduhului
tace: dar fiica
malului indepartat,
broasca,
canta in cea mai adanca umbra,
cine stie unde, cine stie unde!
Si ploua pe genele tale,
Ermione.
Ploua pe genele tale negre
incat parca plangi
dar cu placere; nu alb
dar aproape facut virente,
iesi din coaja.
Si toata viata este proaspata
aulenta in noi,
inima din san este ca o
piersica intacta,
intre pleoape ochii
sunt ca izvoarele printre ierburi,
dintii din buzunare
sunt ca migdalele necoapte.
Si sa trecem de la fratta la fratta, acum
unite sau dizolvate
(si vigoarea verde aspra
ne
leaga de genunchi)
cine stie unde, cine stie unde!
Si ploua pe
chipurile noastre salbatice,
ploua pe
mainile noastre goale,
pe hainele noastre
usoare,
pe gandurile proaspete pe
care le dezvaluie sufletul
,
pe frumoasa poveste
care ieri m-a
amagit, care astazi te incanta, o,
Ermione. Ploile

(Guillaume Apollinaire)

Ploua voci femei de parca ar fi fost moarte chiar si in memorie.
Si tu esti cel care ploua intalniri minunate in viata mea sau picaturi.
Si norii aceia care se ridica incep sa necheze un intreg univers de casti.
Asculta daca ploua in timp ce regretul si indignarea striga muzica antica.
Asculta legaturile care se cade care te tin in sus si in jos.

Ploaia de august
(Guido Gozzano)

In gradina mea trista, vantul urla,
apa cade in picaturi rare, apoi
mai precipita tunete trosnitoare
cu fire interminabile de argint…
Ma uit la Pamantul udat si simt
un fior de angoasa. ..
sufar durerea celui care-si cunoaste
tristetea zadarnica si fara scop;
apa tesuta de imensitate
imi inchide visul ca intr-o plasa
si nu stiu ce voci subtiri nelinistite
se ridica din nedumerirea mea.
„Nedumerirea ta mediteaza aripile
catre un scop mai larg si mai indepartat!
Este timpul ca o inalta credinta sa
te zguduie, sa se ridice deasupra ta, in Ideal!
Uita-te la prietenii tai. Toata lumea palpita ca un
demagog, un credincios, un patriot…
Uita-te la prietenii tai. Toata lumea si-a pus deja
diferitele credinte in diferitele scoli.
Nu crezi si ranjiti. Acum ce lucruri
vei da ca scop sufletului care doare
Patria
Dumnezeul
Umanitatii
Cuvinte
ca retoricii v-au facut greata!…
Lupte brutale de pofte potrivnice
unde sufletul este putred si nu este multumit…
Cere raspunsul stravechii vrajitoare
pentru singurul adevar pe care este bine de stiut;
natura! Pentru a putea inchide in versuri
misterele pe care le dezvaluie celor care investigheaza!”
Ah! Natura nu este surda si muta;
daca pun la indoiala lichenul si bolovanul
vorbeste despre capatul lui benign…
Nascut de la sine, absolut,
singurul adevar neconfirmat,
ranjetul meu se opreste in fata lui.
Imi mangaie
tineretea mizerabila si singuratica cu sperante bune;
iar acheniumul ciulinului zburator, cremenul, globul
, coada randunicii,
sunt toate pentru mine ca personae,
toti au cateva cuvinte pentru mine…
Inima pe care o ascult, nu se mai linisteste
in viziuni palide trecatoare, se
indreapta spre alte izvoare, spre alta destinatie…
O, cea mai dulce muza a mea, tacuta
la tipatul usoarei. adepti,
cu alta voce voi deveni poet!

Calmul de dupa furtuna
(Giacomo Leopardi)

Trecut si furtuna:
Odo augelli petrecand, si gaina,
Inapoi pe strada,
Repetandu-si versul. Iata
Rompe la senina dinspre vest, spre munte;
Peisajul s-a limpezit,
Si raul apare limpede in vale.
Fiecare inima se bucura, din toate partile
se ridica zvonul
Lucrarea folosita revine.
Mesterul uitandu-se la cerul umed,
Cu lucrarea in mana, cantand,
Fassi sus pe usa; ca o incercare
Fetita iese in inima apei
De vestea ploua;
Iar herbaiuolul reinnoieste
Din poteca in carare
Strigatul zilnic.
Iata Soarele care se intoarce, aici zambeste
Pentru ei dealuri si vile. Familia deschide balcoanele,
Familia deschide terase si loggii:
Si, de pe strada actuala, se aude
Tangaitul indepartat de zdranganete; carul tipa Al
pasagerului cand isi reia calatoria.
Fiecare inima se bucura.
E dulce, se apreciaza
Cand, ca si acum, viata
Cand cu atata dragoste
Omul intentioneaza la studii
Sau se intoarce la munca
sau ce nova imprende
Cand iti amintesti mai putin de raul lui
Placere fiul necazului;
Bucurie desarta, care este rodul
fricii trecute, de care s-a scuturat
Si ma tem de moarte
Care uraste viata;
Valuri in chin lung,
Frig, tacut, plictisitor,
oamenii transpira si palpeaza, vazandu- i pe
Mossi ofenselor noastre
Fulgere, nori si vant.
O, natura buna,
acestea sunt darurile tale,
acestea sunt deliciile pe
care le oferi muritorilor. A scapa de durere
Este o incantare printre noi.
Penisul pe care il intindeti cu o mana mare; Se naste duelul spontan
: si de placere, la fel de mult ca
uneori prin monstru si minune
Se naste din lipsa de aer si din castiguri mari. Odrasle umane
dragi eternului! foarte fericit
Daca respiri paduchi te
De oarecare durere: binecuvantat
Daca vindeci de orice durere moarte.

Pisicile o vor sti
(Cesare Pavese)

Ploaia tot va cadea
pe trotuarele tale dulci,
o ploaie usoara
ca o suflare sau un pas.
Din nou briza si zorii
vor inflori la fel de usor
ca sub pasul tau,
cand te vei intoarce.
Intre flori si pervazuri
, pisicile o vor sti.
Vor mai fi alte zile,
vor fi alte zvonuri.
Vei zambi pentru tine.
Pisicile vor sti.
Vei auzi cuvinte stravechi
, cuvinte obosite si desarte
ca costumele uzate
ale petrecerilor de ieri.
Vei face si tu gesturi.
Vei raspunde la cuvinte –
fata de primavara,
vei face si gesturi.
Pisicile vor sti,
fata de primavara;
iar ploaia usoara,
zorii de culoarea zambilei,
care sfasie inima
celor care nu mai spera in tine,
sunt zambetul trist pe
care il zambesti singur.
Vor fi alte zile,
alte voci si treziri.
Vom suferi in zori,
fata primaverii.

Am ascultat ploaia
(Alda Merini)

Am ascultat ploaia
intreband tacerea
ce ardoare fragila
a rostit si a murit.
Infinitul tindea
aur si resturi de rosu
parfumand pietrele
strazilor indepartate.
Vise cu miros de muschi m-
au locuit
cand raul navalnic a
ciufulit oceanul.
Am ascultat ploaia
intreband tacerea
cate panglici de strazi
innodau inima.
Si ploaia a plans
in timp ce s-a uscat in vant
peste acoperisurile inclinate
ale satelor pustii. Deja ploaia si cu noi(Salvatore Quasimodo)
Deja ploaia si cu noi,
scuturand aerul tacut.
Randunelele pasc apele plictisitoare de
langa lacurile lombarde,
zboara ca pescarusii pe pestisori;


fanul miroase dincolo de gardurile gradinii.
Inca un an si ars,
fara plangere, fara strigat
ridicat pentru a castiga dintr-o data intr-o zi.

Zi ploioasa
(Henry Wadsworth Longfellow)

Ziua este rece, intunecata si mohorata
Ploua si vantul nu oboseste niciodata
Vita se lipeste inca de peretele care se prabuseste,
dar cu fiecare rafala frunzele moarte cad
si zilele sunt intunecate si sumbru.
Viata mea este rece si intunecata si mohorata;
Ploua, iar vantul nu oboseste niciodata;
Gandurile mele inca se lipesc de trecutul ruinat,
Dar sperantele tineretii cad groase in explozie,
Si zilele sunt intunecate si sumbre.
Opreste-te, inima trista! Si nu te mai plange;
In spatele norilor soarele inca straluceste
Destinul Tau si destinul comun al tuturor
In viata fiecaruia dintre noi trebuie sa cada putina ploaie.
Unele zile trebuie sa fie intunecate si sumbre.

Pe drumul imbibat de ploaie
(Peppino Impastato)

Pe drumul imbibat de ploaie
, lumina unei lampi obosite
se reflecta cu stralucire cenusie :
si in jur este liniste. Spre ploaie(Edmondo De Amicis)
Coboara-n torenti, jos, ploaie rodnica.
Aliniaza cerul liniilor tale infinite,
Inviaza germenii, ridica vieti
In sanul pamantului sitibonda!


Se revarsa in orasul negru si murdar,
Galgaie in pietele uscate , Spala
suburbiile, matura mefitul,
Alearga, stropeste, maraie, uda, inunda!
Vezi, totul se scutura si se trezeste
Sub stralucirile cristaline rasunatoare,
Totul picura, palpaie si sarbatoreste,
Si de la ferestre copiii
te aplauda Si florile isi ridica capul spre tine
Si femeile iti arata picioarele.

Sa citesc dimineata si seara
(Bertolt Brecht)

Ce iubesc
mi- a spus
ca are nevoie de mine.Pentru
asta
am grija de mine
ma uit pe unde merg si
mi-e teama ca fiecare strop de ploaie
ma poate ucide.

Calmul de dupa furtuna
(Giacomo Leopardi)

Trecut si furtuna:
Odo augelli petrecand, si gaina,
Inapoi pe strada,
Repetandu-si versul. Iata
Rompe la senina dinspre vest, spre munte;
Peisajul s-a limpezit,
Si raul apare limpede in vale.
Fiecare inima se bucura, din toate partile
se ridica zvonul
Lucrarea folosita revine.
Mesterul uitandu-se la cerul umed,
Cu lucrarea in mana, cantand,
Fassi sus pe usa; ca o incercare
Fetita iese in inima apei
De vestea ploua;
Iar herbaiuolul reinnoieste
Din poteca in carare
Strigatul zilnic.
Iata Soarele care se intoarce, aici zambeste
Pentru ei dealuri si vile. Familia deschide balcoanele,
Familia deschide terase si loggii:
Si, de pe strada actuala, se aude
Tangaitul indepartat de zdranganete; carul tipa Al
pasagerului cand isi reia calatoria.
Fiecare inima se bucura.
E dulce, se apreciaza
Cand, ca si acum, viata
Cand cu atata dragoste
Omul intentioneaza la studii
Sau se intoarce la opre
sau ce nova intreprinde
Cand isi aduce aminte de bolile mai putin
Placere fiu de necaz;
Bucurie desarta, care este rodul
fricii trecute, de care s-a scuturat
Si ma tem de moarte
Care uraste viata;
Valuri in chin lung,
Frig, tacut, plictisitor,
oamenii transpira si palpeaza, vazandu- l pe
Mossi la ofensele noastre
Fulgere, nori si vant.
O, natura buna,
acestea sunt darurile tale,
acestea sunt deliciile pe
care le oferi muritorilor. Pentru a scapa de durere
Si de desfatare printre noi.
Penisul pe care il intindeti cu o mana mare; Se naste duelul spontan
: si de placere, doar
cat de cat prin monstru si minune se naste uneori
din lipsa de suflare, si mare castig. Odrasle umane
dragi eternului! foarte fericit
Daca respiri paduchi te
De oarecare durere: binecuvantat
Daca vindeci de orice durere moarte.

Raiul este al tuturor
(Gianni Rodari)

Cineva care stie multe
imi explica acest mister:
cerul si toti ochii
fiecarui ochi si a intregului cer.
Si a mea cand ma uit la el.
Si batranul, copilul,
regele, gradinarul,
poetul, maturatorul strazilor.
Nu exista om sarac atat de sarac
incat sa nu fie proprietar.
Iepurele speriat
are la fel de mult ca leul.
Cerul este al tuturor ochilor
si fiecare ochi, daca doreste,
ia toata luna,
cometele, soarele.
Fiecare ochi ia totul
si nu rateaza niciodata nimic:
cine se uita ultimul la cer
, nu-l gaseste mai putin stralucitor.
Explica-mi atunci,
in proza sau in versuri,
de ce cerul este unul singur
si pamantul este in bucati.