Cu aceasta culegere de poezii descoperim impreuna care sunt cele mai Frumoase, Intense si Intelepte Poezii din Noapte.Poezii capabile sa ne faca sa savuram atmosferele nocturne; poezii dedicate dragostei, lacrimilor singuratice si lunii. Poezii care descriu gandurile si visele care se fac noaptea.
Fernando Pessoa, Ada Negri, Pablo Neruda, Anne Bronte… sunt numerosi autori care au pus noaptea in centrul lucrarilor lor. Parcurgand prin colectia noastra puteti gasi multe poezii dedicate noptii, perfecte pentru a reflecta, dar si pentru a va insoti fotografiile cu viata de noapte prin intermediul subtitrarilor de postat pe retelele de socializare. Iata 20 de poezii pe noapte:

Poezii pe noapte

Soldatii plang noaptea
(Salvatore Quasimodo)

Nici Crucea, nici copilaria nu sunt suficiente,
ciocanul Golgotei,
amintirea ingereasca pentru a zdrobi razboiul.
Soldatii plang noaptea
inainte de a muri, sunt puternici, cad
la picioarele cuvintelor invatate
sub bratele vietii.
Iubitori de numere, soldati,
ploaie anonime de lacrimi.

Noapte instelata
(Anne Sexton)

Orasul nu exista
decat acolo unde un copac cu parul negru
se strecoara, ca o femeie
inecata pe cerul cald. Orasul tace
. Noaptea clocoteste, cu zece
si o stea. O noapte instelata,
noapte instelata! Asa vreau sa
mor.
Se misca. Toti sunt vii.
Cand luna rupe lanturile portocalii
care o leaga si ii stropeste
copiii din ochi, ca un zeu,
sarpele batran, fara sa fie vazut,
devoreaza stelele. O noapte instelata,
noapte instelata! Asa vreau sa
mor:
in aceasta fiara taratoare nocturna,
aspirata toata in marele
dragon, despartita
de viata mea fara steag,
fara burta sau
strigat.

Trandafir in noapte
(Pierre Louys)

Cand noaptea se ridica spre cer, lumea este a
noastra si a zeilor. De la campuri la izvor,
de la padurile intunecate la poieni mergem
in picioarele goale.
Pentru micile umbre care suntem
lumina micilor stele este suficienta.
Uneori, sub ramurile joase, gasim
caprioara adormita.
Dar in cea mai frumoasa noapte dintre toate
exista un loc pe care numai noi il cunoastem
si ne atrage dincolo de padure:
un tufis de trandafiri misteriosi.
Nimic in lume nu este atat de divin ca
parfumul trandafirilor noaptea. Pentru ca
atunci cand eram singur nu eram in stare de
ebrietate ..

In noaptea aceea eram nebuni unul dupa celalalt
(Anna Achmatova)

In noaptea aceea eram nebuni unul dupa celalalt;
era lumina, intunericul salbatic,
murmurau absorbit canalele
si garoafele miroseau a Asia.
Am trecut prin orasul strain
in cantecul voalat si arsita de la miezul noptii,
singur sub stelele Sarpelui
fara a indrazni sa schimbe o privire.
Ar fi putut fi Cairo sau chiar Bagdad,
nu Leningradul meu fantomatic –
si aceasta diferenta amara era la fel de sufocata
ca atmosfera jale.
Poate ca secolele au mers alaturi de noi,
o mana invizibila batea tamburinul:
sunetele, ca niste semne arcane, se
invarteau in fata noastra in intuneric.
Asa ca am umblat in intuneric ascuns
ca intr-o tara a nimanui;
iar deodata luna – feluca adamantina –
lumineaza intalnirea care a fost ramas bun.
Daca intr-o zi in acea noapte se intoarce la tine
, nu o respinge ca fiind blestemata
si sa stii ca cineva
a vazut acel moment sacru in vis.
Noapte

(Ada Negri)

Pe gradina fantastica
Mirosita cu trandafir
Mangaierea umbrei
Poza.
Mai are un gand si o bataie de inima
Linistea suprema;
Aerul, parca de la un fior,
tremura.
Intunericul jalnic
O poveste a mortii
Spune cardeniilor Absolut
Poate
— pentru ca o ploaie
de roua blanda cade
In petalele pe jumatate inchise
. –
…. Despre mizerii ascunse,
Despre intoxicatiile pierdute , Despre
visele mute si nelinistile mute
,
Despre bucuriile trecatoare
Care se rupe deziluzia,
Noaptea
plange lacrimile lui.

Oda noptii, partea intai
(Fernando Pessoa)

Vino, Noapte straveche si identica,
Regina Noptii nascuta detronata,
Noapte egala in interior cu tacerea,
Noapte cu stele, paiete rapide
pe rochia ta cu franjuri a Infinitului.
Vino vag, vino usor,
vino singur, solemn, cu mainile lasate
pe langa tine, vino si duci
muntii indepartati aproape de copacii din apropiere,
gasesti toate campurile pe care le vad in campul tau,
fa ​​din munte un singur bloc al tau. corp,
sterge in el toate diferentele pe care le vad
de departe ziua,
toate drumurile care urca pe el,
toti copacii diversi care il fac verde inchis in departare,
toate casele albe care fumeaza printre copaci
si lasa doar o lumina,
o alta lumina si alta,
in distanta imprecisa si vag tulburatoare,
in distanta brusc imposibil de parcurs.

Iasomia nocturna
(Giovanni Pascoli)

Si florile nocturne se deschid, in
ceasul in care ma gandesc la cei dragi.
Fluturi crepusculari
au aparut in mijlocul viburnilor .
Tipetele taceau de multa vreme:
singura casa sopteste.
Sub aripi dorm cuiburile,
ca ochii de sub gene.
Mirosul de capsuni rosii
este expirat din paharele deschise .
O lumina straluceste acolo in hol.
Iarba se naste peste gropi.
O albina intarziata sopteste
gasind celulele deja luate.
Chioccetta trece prin curtea albastra
cu bubuitul ei de stele.
Pe tot parcursul noptii
se expira mirosul care trece odata cu vantul.
Treceti lampa pe scari;
straluceste la primul etaj: s-a stins… Si zori:
petalele
usor mototolite se inchid ; cloceste
in interiorul urnei moale si secrete,
nu stiu ce fericire noua.

Se lasa noaptea
(Forough Farrokhzad) Se lasa

noaptea
Si dupa noapte, intuneric
Si dupa intuneric
Ochii
Mainile
Respiratiile, respiratiile…
Si zgomotul apei
picurand din robinet
Dupa doua puncte rosii
Doua tigari aprinse
Ticaitul ceasului
Doua inimi
Si doua singuratati.

Poetii lucreaza noaptea
(Alda Merini)

Poetii lucreaza noaptea
cand timpul nu-i apasa,
cand zgomotul multimii tace
si linsajul orelor se incheie.
Poetii lucreaza in intuneric
ca soimii sau privighetoarele
cu cel mai dulce cantec
si se tem sa nu jigneasca pe Dumnezeu.
Dar poetii, in tacerea lor,
fac mult mai mult zgomot
decat o cupola de aur de stele.

Cand apare luna
(Federico Garcia Lorca)

Cand apare luna
clopotele sunt tacuti
si cararile par de
nepatruns
Cand iese luna
marea acopera pamantul
si inima devine o
insula in infinit
Nimeni nu mananca portocale
sub luna plina
Trebuie sa mananci
fructe verzi si inghetate
Cand luna iese cu o
suta de chipuri identice,
moneda de argint
plange in buzunarul de la piept.

O noapte, o vreme dulce, desi neagra
(Michelangelo Buonarroti)

O noapte, o vreme dulce, desi neagra,
cu pace fiecare „opera asalta mereu la sfarsit;
vede si intelege bine cine te inalta
si cine te cinsteste are tot intelectul.
Tu taiati si taiati orice gand obosit;
ca „umbra umeda fiecare liniste” se contracta
si de la cel mai jos la cel mai inalt
intr-un vis o aduce adesea, sper.
O umbra a mortii, pentru care toata nenorocirea
se opreste la alma, la inima vrajmasului,
ultimul remediu nefericit si bun;
ne faci carnea bolnava sanatoasa,
seci lacrimile si pui tot efortul,
si manioasa fata de cei care traiesc bine toata mania si plictiseala. Ma gandesc la tine in tacerea noptii(Fernando Pessoa)
Ma gandesc la tine in tacerea noptii, cand totul si nimic,
iar zgomotele prezente in liniste sunt tacerea insasi,
apoi, singuratic din mine, inca pasager
a unei calatorii fara Dumnezeu, va gandesc in zadar.


tot trecutul, in care ai fost un moment etern,
si ca aceasta liniste a tuturor.
toate cele pierdute, in care ai fost ceea ce ai pierdut cel mai mult,
si ca aceste zgomote,
toate inutilele, in care ai fost ceea ce n-ar fi trebuit sa fie
si ca nimicul care va fi in aceasta tacere nocturna.
Am vazut sa moara, sau am auzit cine a murit,
cati am iubit sau stiut,
am vazut ca nu mai stiu nimic despre cei care au mers
cu mine o vreme, si nu conteaza daca a fost o ora sau cateva cuvinte;
sau o plimbare emotionanta si muta,
iar lumea de astazi pentru mine este un cimitir noaptea,
alb-negru de morminte si copaci si de un strain lumina lunii
si este in aceasta liniste absurda a mea si a tot ceea
ce ma gandesc la tine.

Tu in noapte Eu in ziua
(Antonia Pozzi)

Tu in noapte Eu in ziua
atat de indepartat si de neschimbat
in timp
atat de aproape ca doi copaci
asezati unul in fata celuilalt
pentru a crea aceeasi gradina,
dar fara posibilitatea de a-i
atinge pe fiecare altele
decat cu gandurile
Tu noaptea eu ziua
tu cu stelele tale si luna
tacuta
eu cu norii mei si
soarele orbitor
tu care cunosti briza
serii
si eu care urmaresc vantul
cald
pana vine
apusul
Crengile devin maini
calde
care se impletesc
pasional
frunzele sunt ascunse
suspine
stelele devin ochi de
jar
si norii un cearsaf care
dezvaluie goliciunea
Luna si soarele sunt doi
iubiti repezi si trecatori
si nu mai suntem tu si eu
suntem contopiti impreuna
in deplinatatea luminii
slabe care
flutura ca valul
in goana vesnica…
stiu ce inseamna iubirea
cand ziua moare.

Lung si noapte
(Peppino Impastato)

Lung si noapte
si atemporal.
Cerul plin de ploaie
nu permite ochilor
sa vada stelele.
Nu vantul rece
va readuce lumina,
nici cantatul cocosului,
nici strigatul unui copil.
Prea lunga si noaptea,
atemporala,
infinita.

Alta si noaptea
(Vincenzo Monti)

Alta si noaptea, si intr-un calm adanc
doarme lumea ingropata, si intr-una cu ea
pare sa fie furtuna inimii mele adormite.
Sar din pene si privesc;
iar prin nori, pe care vantul ii
sfasie si impinge suflarea suparata,
vad cerul prin campurile frante de
aici si stelele pustii scanteie.
O, stele vagi! si atunci vei cadea
si va veni vremea ca Eternul sa
-si retraga privirea de la tine si sa stinga atatia Sori
Si tu si tu cu carul spart.
rasturnat vei cadea, raposate Boote,
tu a luminilor arctice cea mai blanda
Deh, ca sa nu ma descopere fruntea,
iar noaptea fericita te aduci aminte de mine,
ca la partea casta a prietenei mele asezate
in ochii ei frumosi te-am invatat. cu degetul meu!
In lumina rotilor tale ea razand
aprinde luminile; iar eu de bucurie intre timp
in genunchii lui ma tineam prosternat
obiectul mai vag de contemplat intoarse,
acela al unei inimi duioase cu cat suspinele
mai bune, cu atat transporturile meritau sa cunoasca mai bine.
O, amintiri! o clipe dulci! Prin urmare, de
aceea te-am pierdut pentru totdeauna si traiesc
si asta si calmul gandului
, acestea sunt
afectiunile adormite
. Ai, am fost dezamagit
al noptii tacerea, iar al
Naturii mute si triste aspectul sumbru!
Oftele mele incep din nou sa sune in aura
, iar intr-o vena mai larga
lacrimile imi revin deja pe gene.

Chiar si noaptea seamana cu tine
(Cesare Pavese) Pana

si noaptea seamana cu tine,
noaptea indepartata care plange
muta, adanc in inima,
iar stelele trec obosite.
Un obraz atinge un obraz
si un fior rece, cineva
se zbate si te roaga, singur,
pierdut in tine, in febra.
Noaptea sufera si tanjeste dupa zori,
biata inima care sare.
O, chip inchis, angoasa intunecata,
febra ce intristeaza stelele,
sunt cei ca tine care asteapta zorii
, scrutandu-ti fata in tacere.
Stai intins sub noapte
ca un orizont mort inchis.
Biata inima care sare,
intr-o zi departe era zori.

Paris noaptea
(Jacques Prevert)

Trei chibrituri aprinse unul cate unul in noapte
Primul care ti-a vazut toata fata
Al doilea care ti-a vazut ochii
Ultimul care ti-a vazut gura
Si tot intunericul sa-mi aminteasca de aceste lucruri
In timp ce te tin in brate bratele mele.

Cantec de dragoste
(Hermann Hesse)

Sa spun ce ai facut
cu mine, nu am cuvinte.
Caut doar noaptea in care
fug in fata soarelui.
Noaptea mi se pare aurie
mai mult decat orice soare din lume,
atunci visez la o
femeie frumoasa cu cap blond.
Visez la lucrurile dulci pe
care privirea ta le anunta, rasuna un
paradis indepartat
de cantece.
Privire lunga la noapte
si un nor rapid
sa spun ce mi-ai facut
, nu am voce.

Notturno
(Antonia Pozzi)

Curva tu canti
si cantecul tau este un copac de argint
in tacerea intunecata.
Limpido vine de pe buza ta – profilul
piscurilor – in intuneric -.
Notele tale mor
ca picaturile absorbite de pamant.
Ceata de deasupra abisurilor maturate de
vant
ridica sunetul mort
in cer.

Superb este Noaptea
(Alda Merini)

Cel mai superb lucru este Noaptea,
cand ultimele frici cad
si sufletul se arunca in aventura.
El tace in pantecele tau
parca reabsorbit de sange,
care capata in sfarsit culoarea lui Dumnezeu
si te rogi ca el sa ramana tacut pentru totdeauna,
ca sa nu-l simti ca pe o luxurie fixata
chiar in interiorul peretilor.

Cunoasterea noptii
(Robert Frost)

Sunt unul care cunoaste bine noaptea.
Mi-am facut drum inainte si inapoi in ploaie.
Am trecut pe langa ultima lumina a orasului.
M-am dus sa scotoceasca pe cea mai intunecata alee.
L-am intalnit pe gardian in turneul lui
Si am lasat ochii in jos, sa nu explic.
Mi-am tinut pasul si rasuflarea
Cand de departe un strigat sugrumat
A ajuns peste case de pe alta strada,
Dar sa nu ma sune inapoi sau sa-mi ia ramas-bun;
Si mai departe, la o inaltime incredibila,
Pe cer un ceas luminat
Proclama ca timpul nu este nici potrivit, nici gresit.
Sunt unul care cunoaste bine noaptea.

Noaptea
(Anne Bronte)

Ador ora tacuta a noptii,
pentru ca atunci se naste un vis fericit,
dezvaluind vederii mele fermecate
ceea ce ochiul meu treaz nu adora.
Si urechea mea poate auzi pana si glasul pe
care moartea l-a sufocat de mult;
singuratatea indurerata
se transforma intr-un val de speranta recunoscator.
Cold , creatura pe care mi-a placut sa o contempl
, zace in mormant de ani de zile ;
doar visul, noaptea, cat de viu
poate reveni cu blandete. Notturno della luna(Ada Negri)
Noapte, noapte dumnezeiasca,
nu stiu pe cine chemi, nu stiu cine plange,
daca greierii sau ierburile roride,
daca sufletul meu
sau sufletul infinitului.
Noapte, noapte dumnezeiasca,
inca plina de lacrimi
de ploaia recenta
si atat de aspra de arome
, incat carnea mea s-a saturat de ea,
in spatele umbrelor de nori umbla luna
cautand
drumul pe care nu-l va gasi,


drumul spre fericire.
Noapte, noapte dumnezeiasca,
spune-mi unde se ascunde iubirea mea: ca a
fost a mea si bratele mele
nu au fost de ajuns ca sa o pastreze, ca a
fost a mea si am fost a lui
si acum nu mai am nimic
si nu mai sunt a nimanui.
Condu-ma pas cu pas
pe cararile lunii
pana cand o ating fara sa o vad,
pana o tin fara sa o sarut,
apoi ca nu mai are gura:
si te scufunzi in ea, ca
in mormant o moarta,
si sa fie liniste.

In bratele mele toate goale
(Nazim Hikmet)

In bratele mele toate goale
orasul seara si tu
aprinzi mirosul parului tau
reflecta pe chipul meu.
A cui este aceasta inima care bate
mai tare decat vocile si gafaitul Este
a ta si orasul si noaptea
sau poate este inima mea care bate repede
Unde se termina noaptea
unde incepe orasul
Unde se termina orasul unde incepi tu
Unde incep eu ma termin pe mine insumi