Ceea ce urmeaza este o colectie de poezii elegante, rafinate, profunde si sugestive, perfecte pentru a descrie unul dintre cele mai frumoase anotimpuri ale anului. Primavara este un simbol al renasterii, al mirosurilor si al culorilor, al pajistilor pline de flori inflorite si al copacilor luxurianti. Sezonul perfect pentru dragoste si fara griji.
Pentru aceasta colectie am selectat cele mai frumoase poezii despre primavara si flori. Poezii care vizeaza direct sentimentele noastre, perfecte pentru a primi si a sarbatori Primavara in toata splendoarea ei. Iata 35 de poezii despre primavara:
Poezii despre primavara
(Boris Pasternak)
Primavara, vin din strada, unde plopul este uimit,
unde distanta uimeste, unde casa se teme sa se prabuseasca,
unde aerul este albastru ca manunchiul de lenjerie
al celui care este externat din spital!
Acolo unde seara este goala ca o poveste intrerupta,
lasata de o stea fara continuare
pentru a uimi o mie de
ochi tumultuosi, insondabili si inexpresivi.
Sparks(Rabindranath Tagore)
Vino, primavara, vino
si dezvaluie frumusetea florii
ascunsa in
mugurul fraged si delicat.
Arunca notele
care vor da roade
si trece-ti cu grija
pensula de aur din frunza in frunza.
Iasomie nocturna(Giovanni Pascoli)
Si florile nocturne se deschid, la
ora ma gandesc la cei dragi.
Fluturi crepusculari
au aparut in mijlocul viburnilor .
Tipetele taceau de multa vreme:
singura casa sopteste.
Sub aripi dorm cuiburile,
ca ochii de sub gene.
Mirosul de capsuni rosii
este expirat din paharele deschise .
O lumina straluceste acolo in hol.
Iarba se naste peste gropi.
O albina intarziata sopteste
gasind celulele deja luate.
Gainita din curtea albastra
pleaca cu stele ei.
Pe tot parcursul noptii
se expira mirosul care trece odata cu vantul.
Treceti lampa pe scari;
straluceste la primul etaj: s-a stins. . .
Si zori: petalele
usor mototolite se inchid; ecloza,
in interiorul urnei moale si secrete,
nu stiu ce fericire noua.
Si mai(Giovanni Pascoli)
In mai o floare nu este suficienta.
am vazut o primula: si putin.
Vrea ogoarele de camp in lunca:
si putin: vrea crocusul in padure.
Si putin: vrea violete;
vointele mucusului si stelele mirosului .
Marul, piersicul, parul nu sunt de ajuns.
Daca lipseste unul, nu exista.
Si cand peretele negru este in floare
si cand iazul brun este in floare
si cand trandafirii cresc, este
mai cand totul este in floare.
Inflorire plina(Hermann Hesse)
Piersicul sta plin de flori,
nu toate vor deveni fructe.
Ele stralucesc clar ca spuma roz
prin albastru si zborul norilor.
Ca florile, gandurile se desfasoara,
sute in fiecare zi,
lasa-le sa infloreasca! Lasa totul sa-si urmeze cursul!
Nu intrebati care este plata!
Trebuie sa fie joc si inocenta
si belsug de flori,
altfel
lumea ar fi prea mica pentru noi
si viata nu este o placere.
Cresterea iubirii(John Donne)
Cu greu imi cred dragostea atat de pura
pe cat o credeam
daca, ca iarba, dureaza
vicisitudine si anotimp.
Asa ca toata iarna am mintit, cand mi-am jurat
iubirea infinita, daca creste primavara.
Dar daca iubirea, acest medicament
care vindeca orice durere cu durere mai mare,
nu este chintesenta ci, in plus,
amestecata si a tuturor, durere sufleteasca sau de simt,
iar de la soare isi ia vigoarea, nu este
iubire atat de pura si nici de abstracta. cum spun
cei care nu au dragoste
decat Muza. Dar, ca orice altceva
alcatuit din elemente, iubirea vrea uneori sa
contemple, altele sa faca.
Cu toate acestea, dragostea a devenit mai eminenta, nu mai mare,
primavara.
Precum in firmament soarele dezvaluie,
nu se extinde, stelele,
acte blande de dragoste, ca mugurii pe ramura,
muguri la radacina trezita a iubirii.
Daca (ca in apa amestecata multe cercuri
produce primul) dragostea
primeste astfel de inmultiri,
acestea, ca atatea sfere, fac un singur
cer, intrucat toate sunt concentrice cu tine.
Si desi fiecare aprilie adauga un nou
foc iubirii, in maniera acelor principii
care cer
noi tributuri in timpul actiunii, fara a le abroga in pace,
asadar nicio iarna nu va ingheta
cresterea iubirii de aprilie.
Pisicile o vor sti(Cesare Pavese)
Ploaia tot va cadea
pe trotuarele tale dulci,
o ploaie usoara
ca o suflare sau un pas.
Din nou briza si zorii
vor inflori la fel de usor
ca sub pasul tau,
cand te vei intoarce.
Intre flori si pervazuri
, pisicile o vor sti.
Vor mai fi alte zile,
vor fi alte zvonuri.
Vei zambi pentru tine.
Pisicile vor sti.
Vei auzi cuvinte stravechi
, vorbe obosite si desarte
precum obiceiurile parasite
ale sarbatorilor de ieri.
Vei face si tu gesturi.
Vei raspunde la cuvinte –
fata de primavara,
vei face si gesturi.
Pisicile vor sti,
fata de primavara;
iar ploaia usoara,
zorii de culoarea zambilei,
care sfasie inima
celor care nu mai spera in tine,
sunt zambetul trist pe
care il zambesti singur.
Vor fi alte zile,
alte voci si treziri.
Vom suferi in zori,
fata primaverii.
O lumina exista primavara(Emily Dickinson)
O lumina exista primavara
nu este prezenta in restul anului
in niciun alt anotimp –
Cand martie tocmai a sosit
, o culoare apare
pe campurile singuratice pe
care stiinta nu o poate depasi
, dar natura umana o simte .
Plaseaza-te peste gazon,
contureaza cel mai indepartat copac
de pe cea mai indepartata panta despre care stii
ca aproape ca pare sa-ti vorbeasca.
Apoi, pe masura ce orizonturile se retrag
sau trece amiaza,
fara formula sonora
trece si noi ramanem –
si o calitate a pierderii
ne atinge sentimentul
ca si cum dintr-o data profitul ar
profana un sacrament.
Sugestie de cantec de primavara(Aleksandr Blok)
Vantul purta de departe
aluarea unui cantec de primavara,
cine stie unde, lucid si adanc s
-a deschis o bucata de cer.
In acest albastru nemarginit,
printre licariri ale primaverii apropiate
, plangeau furtunile de iarna,
pluteau vise instelate.
Timid, posomorat si adanc
plangandu-mi sforile.
Vantul isi poarta cantecele stridente
de departe . De la iarna la primavara(Edmondo De Amicis)
Cand iarna
moare incet primavara,
in serile acelor
zile senine, fericite, fara vant,
in care
ferestrele sunt tinute larg deschise pentru prima data
si se aduc ghivece pe terase,
orasele ofera un spectacol bland,
plin de bucurie si poezie.
Mergand pe strazi simti,
din cand in cand,
un val de aer cald si parfumat pe fata.
Despre care
dintre care flori
despre care ierburi
Cine stie!
Cine esti tu, cititorule care citeste(Rabindranath Tagore)
Cine esti tu, cititorule care citesti
cuvintele mele intr-o suta de ani
Nu-ti pot trimite o singura floare
din bogatia acestei primaveri,
o singura dara aurie de
nori indepartati.
Deschide usile si priveste in jur.
Din gradina ta inflorita, capteaza
amintirile parfumate ale florilor care au disparut
cu o suta de ani in urma.
In bucuria inimii tale sa auzi
bucuria vie pe care o cant
intr-o dimineata de primavara,
trimitandu-i glasul vesel
peste o suta de ani.
Paducelul(Umberto Saba) In martie
, gardul viu s-a trezit
alb
de-a lungul drumului
spre fantana ,
dar asta nu este zapada : este
paducelul
tremurator la primele
respiratii ale diminetii. Ma trezesc(Patrizio Farnelli)
Ma voi trezi doar
cand iesim din iarna.
Apoi –
lamele de
soare de lumina
dintre obloane si podea –
va fi mai cald
si mai senin
sa te barbieresti dimineata;
gata de
cafea amara si neagra si de
solo-uri in do minor
toata
ziua.
Te-ai nascut aproape primavara;
poate intelegi.
Primavara(Giuseppe Parini)
Primavara vaga
Iata-ne la noi;
Si raspandeste
Aurele senine ale mirosurilor blande.
Ierburi si flori noi 5 Ele
impodobesc dealul si lunca.
Intoarce-te sa-l vezi pe iubitul
cuib randunica.
Si sora lui Di lei se intoarce
la lacrimi morminte: 10
Si turturele se intorc la
sarutari dulci.
Iesi cu oile
De sederea lor urata;
Iar ei cauta mirositoarea 15
Cimbru din salt in salt.
Pastorita desculta
vine cu ei la paro;
Vine cantand numele drag
al pastorului sau. 20
Iar el, urmand Iubirea,
Se intoarce acolo unde aude cantecul;
Si o prinde pe
Nimfa nevinovata pe paraul rece.
Astazi a dorintei sale 25
Dragostea inflacareaza lumea:
Iubirea ii inspira simtul vesel
in lucruri.
Numai durerea nu vizeaza
Chlorisul credinciosilor sai: 30
Si numai crud
Sufletul nu suspina.
Vantul dus de departe(Aleksandr Blok)
Vantul dus de departe
aluarea unui cantec de primavara,
cine stie unde, lucid si adanc
se deschide o bucata de cer.
In acest albastru nemarginit,
printre licariri ale primaverii apropiate
, plangeau furtunile de iarna,
pluteau vise instelate.
Timid, posomorat si adanc
plangandu-mi sforile.
Vantul isi poarta cantecele stridente
de departe . Te joci in fiecare zi(Pablo Neruda)
Te joci in fiecare zi cu lumina universului.
Vizitator subtil, intri in floare si in apa.
Esti mai mult decat acest mic cap alb pe care il tin
ca o gramada in mainile mele in fiecare zi.
Nimeni nu seamana cu tine de cand te iubesc.
Lasa-ma sa te culc printre ghirlandele galbene.
care iti scrie numele cu litere de fum printre stelele sudice
Ah, lasa-ma sa-mi amintesc cum erai atunci, cand inca nu existai.
Primavara(Vincenzo Cardarelli)
Astazi primavara este
un vin efervescent.
Primele spume verzi
pe ulmii mari infloriti smocuri:
Obloane verzi rasuna
pe fatade rosii pe
care vantul limpede vesel de martie le
curata:
Totul este de culoarea ierbii.
Pana si iedera este amagita,
balonul este mai verde
pe trunchiurile vechi uituce
care nu au anotimp.
Scuturat de o respiratie imensa
, orasul traieste o zi
intr-o dispozitie rurala.
In ebrietate, primavara
curge in sange.
Primavara langa(Johann Wolfgang Goethe)
Mai moale
, mai usoara
patul de flori, aici, devine turgente;
albe ca zapada
, clopotele se leagana,
o ardere vie de foc
se desfasoara pe crocus;
pamantul de sange picura,
smaraldul scanteie.
Primelele se umfla
cu aer arogant;
in timp ce violeta
astuta se ascunde la fiecare gena;
o respiratie puternica
zguduie intreaga viata.
Este viu, iar
acum primavara este aici.
Martie(Cesare Pavese)
Eu sunt martie ca vin cu vantul
cu soarele si cu apa si nimeni fericit;
Sunt un pelerin in post si in rugaciune,
caut in zadar Primavara.
Ma impodobesc si ma slavesc cu mari sfinti:
Toma cel sapte si apoi marele Grigorie;
cu Benedetto rondinul revenit
saluta si canta Santa Annunziata.
Primavara
Va fi o fata limpede.
Drumurile se vor deschide
pe dealurile de pini
si piatra…
Florile presarate
cu culoare la fantani se vor
uita ca
femei amuzate: Scarile
terasele
vor canta in soare randunelele.
Consolare(Gabriele D’Annunzio)
Nu mai plange. Intoarce-l pe fiul iubit
acasa. Si obosit de mintit.
Vino; Sa mergem afara. Timp si sa infloreasca din nou.
Esti prea alb: fata este aproape un crin.
Vino; Sa mergem afara. Gradina parasita
mai pastreaza cateva poteci pentru noi.
Va spun cat de dulce este misterul
care ascunde anumite lucruri din trecut.
Inca cativa trandafiri si tufe de trandafiri,
inca niste mirosuri timide de iarba.
O las, locul drag tot va
zambi, daca tu zambesti.
Iti voi spune cat de dulce este zambetul
anumitor lucruri pe care uitarea le-a afectat.
Ce ai simti daca
pamantul ar inflori sub picioarele tale, deodata
Se vor intampla atatea, desi nu e aprilie.
Sa mergem afara. Nu-ti acoperi capul. E un
soare lent de septembrie si inca nu vad argintiu.
Magia vietii(Kahlil Gibran)
Pe un camp am vazut o ghinda:
parea atat de moarta, inutila.
Iar primavara am vazut acea ghinda prind
radacini si rasare,
stejar tanar spre soare.
Un miracol, ati putea spune:
totusi, acest miracol se intampla
de o mie de mii de ori
in somnul fiecarei toamne
si in patima fiecarei primaveri.
De ce sa nu se intample
in inima omului
Martie(Cesare Pavese)
Eu sunt Martie ca vin cu vantul
cu soarele si cu apa si nimeni fericit;
Sunt un pelerin in post si in rugaciune,
caut in zadar Primavara.
Ma impodobesc si ma slavesc cu mari sfinti:
Toma cel sapte si apoi marele Grigorie;
cu Benedetto rondinul revenit
saluta si canta Santa Annunziata.
Primavara
Va fi o fata limpede.
Strazile se vor deschide
pe dealurile de pini
si piatra…
Florile presarate
cu culoare la fantani se vor
uita ca niste
femei amuzate: Scarile
terasele
vor canta in soare randunelele.
Incetinesc dimineata de primavara(Sandro Penna) Incetinesc
dimineata de primavara.
Ma simt
rupt in mine
aurore. Nu mai stiu
daca mor sau ma nasc.
Daca nu am fi iubit(Oscar Wilde)
Daca nu am fi iubit,
cine stie daca narcisa aceea ar fi atras albina
in pantecele ei de aur,
daca acea planta de trandafir si-ar fi impodobit
ramurile cu lampi rosii!
Cred ca nici o frunza nu ar incolti
primavara, daca nu ar fi buzele
indragostitilor care
se saruta , daca nu ar fi buzele
poetilor cantatori
.
Vrabia Solitara(Giacomo Leopardi)
De sus pana in varful stravechiului turn,
Vrabie Solitara, pana la tara
Cantand te duci pana moare ziua;
Si armonia greseste pentru aceasta vale.
Primavara in jur
Straluceste in vazduh, si se bucura pe campuri, pentru
ca sa-l privesti inmoaie inima.
Ura turme belar, turme de burduf;
Ceilalti melci fericiti, concurand impreuna
Pentru fanul lo libero ciel o mie de ture,
In timp ce isi sarbatoresc cel mai bun timp:
Sunteti ganditor pe margine, toti tintesc;
Nu ai tovarasi, nu zboara,
Nu te bucuri, te sfiesti sa te distrezi;
Canti, si asa treci
Cea mai frumoasa floare a anului este a vietii tale.
Oime, cat de mult seamana
cu costumul tau! Sollazzo si ras, Al
familiei dulci new age,
Si tu neamt al tineretii, iubire, Oftat necoapt
al zilelor experimentate,
Nu-mi pasa, nu stiu cum; intr-adevar de la ei
Aproape ca fug;
Aproape pustnic si ciudat
La locul meu natal,
trec primavara vietii mele.
Aceasta zi, care de acum face loc serii,
Sarbatorirea este obisnuita in satul nostru.
Auzi pentru senin un zgomot,
Auzi adeseori un tunet de trestie de fier,
Care rasuna departe de vila in vila.
Toti imbracati
Tinerii locului
Parasesc casele si se raspandesc pe strazi;
El tinteste si este indreptat, iar in inima se bucura.
Eu singuratic in aceasta
indepartata parte a ruralului ies,
Orice desfatare si joc
intarzi in alt timp: si intre timp ma uit la el Intins in
aer liber
fac Soarele care intre munti indepartati,
Dupa ziua senina,
Caderea dispare si pare sa spuna
Ca binecuvantatul tinere esueaza.
Tu, solingo augellin, vino-n seara
De vii ce-ti vor da stelele,
Sigur de costumul tau
Nu te vei intrista; cea a naturii si a roadelor
fiecare vag al tau.
Mie, daca de batranete
Pragul urat
Evitar non impetro,
Cand schimbi acesti ochi in inima altuia,
Si ei voteaza lumea, iar viitorul
De prezent mai plictisitor si mai mohorat,
Ca vorbeste de asa dorinta
Aceea de asta’ anii mei in
care ma regret pe mine insumi
, si de multe ori,
dar nemultumit, ma intorc.
Draga March(Emily Dickinson)
Draga Martie – Intra –
Cat de fericit sunt –
Te astept de multa vreme –
Pune palaria jos –
Trebuie sa fi umblat –
Ce fara suflare –
Draga March, ce mai faci si Ceilalti –
Ai a parasit natura bine –
O, martie, vino sus cu mine –
am atat de multe de spus –
am primit scrisoarea ta si pasarile –
arttarii nu stiau ca vii –
am anuntat-o – cum au devenit rosii –
dar martie, iarta-ma –
Toate acele Dealuri pe care mi le-ai lasat Culoare –
Nu era purpuriu potrivit –
Tu l-ai adus
Cine bate
Iata aprilie –
Inchide usa –
Nu vreau sa fiu presat –
A mai trecut un an de zile
Acum ca sunt ocupat –
Dar fleacurile par atat de banale
De indata ce ajungi
Ca Vina este la fel de draga ca Lauda
Si Lauda efemera ca Vina.
Cu toate acestea, primavara este in aer(Oscar Wilde)
Miezul iernii: fermierul viguros
Poarta manunchiurile magaziei de lemne reci
si bate cu picioarele pe vatra.
Pe focul lancezitor arunca bustenii proaspeti
si rade pentru ca focul
isi sperie copiii. Cu toate acestea, primavara este in aer.
Inconjurat de bucurie, iarba verde zambind.
Iar semanatorul merge inainte si inapoi peste camp
iar in spatele lui, razand, un baietel inspaimanta
cu tipetele lui corbii de prada. Apoi castanul se imbraca
Splendid, iar floarea cremoasa se apleaca peste
iarba.Exces mirositor.
Ploile de primavara(Gustave Flaubert)
Pe masura ce mergi, un nor se
deschide
brusc , apa coboara.
Ploaia, insa, se termina aproape imediat.
Apoi, mergand pe trotuarul
orasului, puteti vedea strazile stralucind
in soare.
Sparks(Rabindranath Tagore)
Vino, primavara, vino
si dezvaluie frumusetea florii
ascunsa in
mugurul fraged si delicat.
Arunca notele
care vor da roade,
si trece-ti
peria de aur cu grija din frunza in frunza.
L’aquilone(Giovanni Pascoli)
Exista ceva nou astazi in soare,
sau mai degraba stravechi: locuiesc in alta parte, si simt
ca violetele se nasc in jur.
S-au nascut in padurea
manastirii capucinilor, printre frunzele moarte pe
care vantul le starneste la ciotul de stejari.
Respiri un aer dulce care topeste
moturile tari, si vizitezi
bisericile de la tara, care au praguri de iarba:
un aer de alt loc si de alta luna
si de alta viata: un aer ceresc
care tine suspendate multe aripi albe…
da, zmeii! Aceasta este o dimineata
in care nu exista scoala. Am iesit in randuri
intre gardurile vii de maracini si albaspina.
Gardurile vii erau sterpe, peri; dar
toamna mai erau cateva
ciorchini rosii de boabe si cateva
flori albe de primavara; iar pe crengile goale
sarea robisorul si soparla si-a
aratat capul printre frunzele acre ale santului.
Acum suntem opriti: avem
Urbino vantul in fata: fiecare isi trimite cometa de pe o stanca peste
cerul albastru.
Si iata se leagana, atarna, se loveste, se leagana,
se ridica, prinde vantul; aici, incet
, intre un strigat lung de copii se ridica.
Se ridica; si fura firul din mana,
ca o floare care scapa pe
tulpina subtire si se duce sa infloreasca departe.
Se ridica; iar picioarele tremuratoare si
dorinta de la san ale copilului si pupilei lacome
si fata si inima duc totul la cer.
Mai sus, mai sus : deja ca un punct straluceste
acolo sus, sus… Dar iata un val lateral
, iata un tipat puternic… – Cine tipa
Sunt vocile caminului meu:
le stiu pe toate deodata,
una dulce, unul ascutit, unul voalat…
Rand pe rand va vad pe toti,
tovarasii mei! Si tu, da, care lasi
paloarea muta a fetei pe humerus.
Da: am spus rugaciuni asupra ta,
si am strigat: totusi, fericit ca in vant
ai vazut cazand doar zmee!
Erai toti albi, imi amintesc:
doar aveai rosu in genunchi,
pentru rugaciunea noastra pe podea.
Oh! esti fericit ca ai inchis ochii
convins, tinand
la inima cea mai draga dintre jucariile tale dragi!
Oh! dulce, stiu foarte bine,
copilaria lui moare strangandu-i pieptul,
ca petalele lui albe o floare
inca intr-un vas! O, tanar mort, si
eu voi ajunge in curand pe sub bulgari
unde dormi linistit si singur…
Mai bine sa vii gafaind, trandafir, moale
de sudoare, ca dupa o
cursa vesela de a urca un deal!
Mai bine sa vii cu capul blond,
decat dupa ce a ramas rece pe perna,
o pieptan pe mama ta cu parul tau frumos ondulat…
incet, ca sa nu te ranesc.
Primavara a zambit(Antonio Machado)
… Intr-o zi, primavara m-a surprins,
zambind in toate campurile din jur.
Frunzele verzi in muguri
, mugurii galbeni umflati ai frunzelor,
florile galbene, albe si rosii au dat
peisajului o varietate de tonuri.
Iar soarele
de pe frunzele fragede
era o ploaie
de raze aurii;
in curgerea sonora
a raului larg plopii
se reflectau
argintii si subtiri.
Ploaie in aprilie(Luigi Pirandello)
Uimiti, de la noile cuiburi
, pe acoperisurile vechi
se uita la pasari.
Punand strigate stridente,
aruncati invocarea
ploaie de la mijlocul lunii aprilie.
Tu in spatele ferestrei,
de la fereastra joasa
in timp ce se uita si rad.
Si un nor trecator.
Inflorirea in martie(Ada Negri)
Inflorirea ta este prea scurta,
sau piersici trandafirii, sau caise goale fragile
sub frumoasele petale de zapada.
Prea rapid este ritmul cu care lovesti
pamantul; iar la trecerea ta rasare iarba,
o primavara, o bucurie a ochilor mei.
In timp ce contempl, stand in pragul
gradinii, miracolul evlavios al florilor, inflorit
pe arama desfrunzita,
ele, in culorile lor tenue,
deja tremura de vant la mangaiere,
zboara prin vazduhul plin de langori;
si asa iti pleaca frumusetea,
ca un nor, si ca un vis mori,
o inflorit in martie, o Tinerete…
Primavara se trezeste(Ugo Betti)
Cand cerul se intoarce senin
ca ochiul unui copil,
primavara El se trezeste. Si merge
prin padurile murmurand,
abia atingand
frumoasele covoare de flacon cu
halatul lui
de culoarea soarelui .
Fiecare fir de iarba poarta o diadema,
fiecare picatura tremura.
Cativa muguri infloresc
putin infricosati,
iar ea isi intinde gura de culoarea trandafirii
pentru a bea o picatura
de roua.
In fermele singuratice,
batranii stau in prag
si uita-te la
pamantul incoltit.
Teste Fiorite(Gianni Rodari)
Daca in loc de parul de pe
cap ne-au incoltit flori, stii ce petrecere
ai putea intelege la prima vedere
cine are inima buna, cine minte trista.
Unul si asa are un smoc frumos de trandafiri pe frunte: cu siguranta nu se poate gandi la lucruri rele. Celalalt, sarmanul, are o dispozitie neagra: ii cresc panselutele.
Iar cel cu urzicile dezordonate
Trebuie sa aiba idei dezordonate,
si degeaba iroseste in fiecare dimineata
cate un borcan-doua de grasime.
Rima de primavara(Gianni Rodari)
Rima de primavara
mai lunga este ziua, mai dulce seara.
Maine poate ca prima violeta va
aparea printre iarba .
O, primul purpuriu proaspat si nou
binecuvantat cel dintai care te gaseste,
parfumul tau ii va spune,
primavara a venit si iata.
Ceilalti domni nu stiu
si totusi iarna vor crede:
poate oameni importanti,
dar calendarul lor intarzie.
