Mai jos, descoperim impreuna o colectie de cele mai frumoase poezii de dragoste ale lui Shakespeare : ganduri dulci si romantice, cuvinte care pot face inimile indragostitilor sa bata mai repede. O selectie de poezii pe care sa le dedic cuiva special.
Printre cele mai frumoase dedicatii de dragoste se numara, fara indoiala, poeziile. Pentru ca dragostea se face asa, se infloreste pe gesturi neasteptate, pe surprize capabile sa topeasca inima. Intre sonete si tragedii, William Shakespeare a povestit despre dragoste in toate fatetele ei. Pasiunea tinereasca, cea care duce la nebunie si apoi la moarte. Cuvintele lui ne fac sa visam si astazi. Chiar si prin poeziile sale. Iata 20 de poezii de dragoste ale lui Shakespeare .
Sonete si poezii de dragoste de Shakespeare
Sonetul 22
Oglinda nu ma va convinge ca sunt batran, atata timp cat tu si tineretea aveti aceeasi varsta; dar cand voi vedea brazdele timpului in tine, voi astepta moartea pentru a da pace zilelor mele. Intrucat toata frumusetea care te inunda nu este altceva decat o haina vrednica a inimii mele care traieste in pieptul tau, ca si al tau in al meu: cum as putea sa fiu mai batran
Asa, iubite, ai grija de tine ca si mine, nu pentru mine, ci pentru tine, pazindu-ti inima pe care o voi tine atat de pretios ca o ingrijitoare tandru pentru a-si proteja copilul de rau. Nu nadajdui in inima ta cand a mea va fi distrusa: mi-ai dat-o pe a ta ca sa nu-l iau inapoi.
Sonetul 73
In mine vezi acea perioada a anului in care nici una sau cateva frunze galbene nu mai rezista pe acele ramuri care tremura impotriva arcadelor friguroase, goale, in care cantau pasarile pline de spirit. In mine vezi amurgul unei zile care dupa apusul soarelui dispare in vest si incetul cu incetul este inghitita de noaptea intunecata, umbra acelei vieti care ingradeste totul in pace. In mine vezi slabirea acelui foc care se stinge printre cenusa tineretii sale ca intr-un pat de moarte pe care va trebui sa expire, mistuit de ceea ce i-a fost hrana. Vedeti asta in mine, prin urmare dragostea voastra creste pentru a va face sa-i iubiti mai bine pe cei pe care va trebui sa-i parasiti in scurt timp.
Sonetul 130
Ochii femeii mele nu sunt ca soarele; coralul este mult mai rosu decat buzele ei: daca zapada este alba, atunci de ce sanii ii sunt gri
Daca parul trebuie sa fie filamente, ii cresc fire negre pe cap Am vazut trandafiri pestriti rosii si albi, dar nu am vazut niciun roz pe obrajii ei; si exista mai multa placere in alte parfumuri decat in respiratia pe care o expira iubirea mea. Imi place sa o aud vorbind, pentru ca stiu ca vocea ei, pentru mine, este ca muzica; cand am vazut-o nu arat ca o zeita: femeia mea, cand merge, nu are har. Si totusi, dragostea mea este la fel de rara ca si cum ar fi fost laudata de comparatii false.
Sonetul 92
Fa tot posibilul sa scapi de mine,
dar toata viata imi vei apartine:
o viata care nu va dura mai mult decat iubirea ta,
pentru ca depinde complet de acea iubire.
De aceea nu trebuie sa ma tem de cel mai mare dintre rele,
deoarece cel mai mic dintre ele imi poate cauza sfarsitul;
exista pentru mine o stare mai fericita
a acestei dependente constante de dispozitiile tale!
Nu ma poti tortura cu inconstanta ta,
viata mea merge cu dispretul tau.
O, ce titlu la fericire am:
ma multumesc sa am afectiunea ta, bucuros ca trebuie sa mor!
Este ceva atat de frumos incat nu se teme de pata
M-ai putea insela si nu stiu asta.
Sonetul 28
Cum imi pot gasi linistea
daca mi se refuza odihna somnului
Daca durerea zilei nu se odihneste noaptea
dar zi de noapte si asupriti si noapte de zi
Si amandoi, chiar daca sunt ostili unul altuia, sunt de
acord ca nu dau mana decat sa ma chinuie
unul cu oboseala, pe celalalt cu angoasa
de a fi cu tine departe, din ce in ce mai departe.
Pentru a surprinde ziua ii spun ca esti lumina
si o infrumusetezi daca norii ii intuneca cerul:
asa ca magulesc noaptea mohorata spunand
ca faci argintii serii daca nu sunt stele.
Dar ziua in fiecare zi imi prelungeste durerile
si noaptea in fiecare noapte imi face durerea mai grea.
Sonetul 1
Cerem descendenta minunilor creatiei pentru ca trandafirul frumusetii sa nu se stinga niciodata, iar cand un zeu trebuie sa cada, unul dintre mugurii sai sa-si continue amintirea: dar tu, devotat doar ochilor tai stralucitori, te arde pentru a hrani. flacara luminii tale creand mizerie acolo unde exista bogatie, tu dusmanul tau, prea crud fata de sinele tau dulce. Acum ca esti floarea proaspata a lumii si singurul vestitor al primaverii vibrante, in propriul tau boboc iti sufoci samanta si, tanar nenorocit, te distrugi in egoism. Miluieste-te de lume sau vei deveni atat de lacom incat vei devora ceea ce i se cuvine odata cu moartea ta.
Iubitei
Daca citesti aceste versuri, uita mana care le-a scris: Te iubesc pana in punctul in care n-as vrea sa raman in gandurile tale dulci, daca gandul la mine te-a facut sa suferi.
Sonetul 142
Iubirea este pacatul meu si urasc cea mai buna virtute a ta: ura fata de pacatul meu, intemeiata pe iubirea vinovata. O, dar compara starea mea cu a ta si vei descoperi ca a mea nu merita nici un repros; sau o merita, nu din acele buzele tale care au profanat carminul care le impodobeste si, ca a mea, au pecetluit dragostea falsa, scazandu-si placerile legitime din paturile altora. Este dreptul meu sa te iubesc, asa cum ii iubesti pe cei pe care ochii tai tanjesc la fel de mult ca ti-au purtat ai mei: inradacinati-va in inima voastra milostiva, pentru ca pe masura ce creste, mila voastra sa merite sa fie mila. Daca incerci sa obtii ceea ce refuzi din propriul tau exemplu, s-ar putea sa te refuze.
Sonetul 10
Si sa-ti fie rusine negarea iubirii fata de ceilalti, tu care esti atat de inexact cu tine insuti. Poti recunoaste, daca vrei, ca esti iubit de multi, dar este mult mai evident ca nu iubesti pe nimeni: esti atat de stapanit de o ura distructiva incat nici impotriva ta nu eziti sa complotezi, aducand la ruina o locuinta splendida. ca prin dorinta ta sa te intaresti… Schimba-ti gandul ca sa-mi schimb sentimentul! Ura iubirii trebuie primita mai bine
Fii la fel de placut si generos ca persoana ta sau dovedeste-ti macar inima ta nobila: fa, de dragul meu, ca altul sa ai viata pentru ca frumusetea ta sa continue sa infloreasca.
Sonetul 47
Ochii si inima mei s-au impacat si acum unul altuia se revarsa fantana lui: daca ochii mei tanjesc dupa o privire, sau inima iubitoare este distrusa de suspine, atunci ochii sarbatoresc efigia iubirii mele si la banchetul fantastic. ei imi invita inima; din nou ochii sunt oaspetii inimii care impartasesc in ei gandul sau de iubire. Astfel, pentru imaginea ta sau pentru iubirea mea, chiar daca departe esti mereu prezent in mine; pentru ca nu poti trece dincolo de gandurile mele si eu sunt mereu cu ei si ei cu tine; sau daca dorm, vedenia ta in mine imi trezeste inima spre desfatarea lui si a ochilor.
Sonetul 66
Obosit de toate acestea, moarte linistita implor,
daca vad virtutea cinstita nascuta fara decor,
si fericita si imbracata nulitatea insipida,
Cea mai curata credinta este sa treci prin tradare,
Si cinstea de aur a infamului condamnat,
Si virtutea curata tarata la o curva, si ce este bine sa treci la inmormantare,
Si puterea injosita de o putere
schiloda, Si
arta mut. de la cei ce detin licenta
Si nebunia invatata pusa sub geniul,
Si dovezile nemiscate s-au trecut drept idioti,
Si binele intemnitat de capastrul ei rau.
Satul de toate astea, as vrea sa plec din asta
Daca, mort, nu trebuie sa-mi parasesc iubirea. Sonetul 116
Niciodata sa nu pun impedimente la unirea sufletelor credincioase; Dragostea nu este Iubire daca se schimba atunci cand descopera o schimbare sau tinde sa dispara atunci cand celalalt se indeparteaza. Oh nu! Dragostea este un far mereu fixat care atarna deasupra furtunii si nu se clateste niciodata; si steaua calauzitoare a fiecarei barci pierdute, a carei valoare este necunoscuta, desi distanta este cunoscuta. Dragostea nu este supusa Timpului, chiar daca buzele si obrajii trandafirii trebuie sa cada sub lama lui curbata; Dragostea nu se schimba in cateva ore sau saptamani, ci rezista fara teama ultimei zile a judecatii: daca aceasta este o greseala si am incercat-o, nu am scris niciodata si nimeni nu a iubit vreodata.
Sonetul 57
Fiind sclavul tau, ce altceva as putea face decat sa slujesc ore si momente din fiecare vointa
Timpul pe care trebuie sa-l petrec nu este pretios, ai nevoie de el pentru a reda pana cand il ceri. Indraznesc sa intristesc acele clipe nesfarsite in timp ce, stapane, privesc timpul care te asteapta, judec exasperand amaraciunea absentei cand ti-ai luat ramas bun de la servitorul tau. Indraznesc sa-mi intreb gandul gelos unde poti fi sau presupune ce faci, dar in sclavie trista astept si ma gandesc doar cat de fericiti ii faci pe cei din jur. Dragostea este atat de nebuna incat in toate placerile tale, oricare ar fi actiunile tale, nu crede in niciun rau.
Sonetul 46
Ochii si inima mei sunt in conflict extrem pentru a lupta pentru imaginea persoanei tale: ochii catre inima ar dori sa-ti ascunda efigia, de ochi inima contesta libertatea acestui drept. Inima in aparare sustine ca locuiesti in el – un templu niciodata incalcat de priviri patrunzatoare – dar acuzatii neaga aceasta disertatie, spunand ca chipul tau frumos zace in ele. Pentru a atribui acest drept, se convoaca in juriu o examinare a gandurilor care sunt fidele inimii, iar prin verdictul lor se acorda partea ochilor curati si cea a inimii dragi: astfel: in ochi tine exterioritatea ta, si dreptul inimii mele si iubirea ta profunda.
Sonetul 109
Nu, nu spune niciodata ca inima mea a fost falsa chiar daca absenta pare sa-mi reduca flacara; precum nu-mi este usor sa ma desprind de mine, tot asa este de sufletul meu care traieste in sanul tau: acesta este refugiul meu al iubirii; daca am ratacit ca un calator, le intorc din nou cu credinciosie la timp, neschimbate de intamplari, atat de mult incat eu insumi aduc apa pacatelor mele. Sa nu crezi niciodata, chiar daca in mine au domnit toate slabiciunile care ameninta carnea, ca ma pot pata intr-un mod atat de absurd incat sa pierd degeaba suma calitatilor tale: pentru ca nu numesc acest imens univers nimic altceva decat pe tine, trandafirul meu; in ea esti totul pentru mine.
Sonetul 91
Sunt cei care se lauda cu nasterea, cei care au ingeniozitate, ceva bogatie, ceva forta fizica, cei care se imbraca la moda chiar daca extravaganti, cei care se lauda cu soimi si caini si cei care au cai. Iar fiecare temperament are tendinta lui innascuta in care gaseste o bucurie superioara restului; dar aceste lucruri marunte nu se potrivesc cu metrul meu: le imbunatatesc pe toate intr-un singur bine imens. Pentru mine dragostea ta este mai buna decat nasterile nobile, mai bogata decat bogatia, mai mandru de eleganta, de incantare mai mare decat soimii sau caii si avandu-te pe tine, ma laud cu fiecare lauda omeneasca: nefericit numai in aceasta, ca poti lua totul de la mine si fa-ma cea mai mizerabila fiinta. Nu te iubesc cu ochii mei In adevar, nu te iubesc cu ochii mei, pentru ca ei vad in tine multe defecte; dar inima mea este cea care iubeste ceea ce ei dispretuiesc si, lasand aparente deoparte, se bucura la nebunie. Nici urechile mele nu incanta timbrul vocii tale, nici sensibilitatea si inclinatia mea catre atingeri josnice, nici gustul si mirosul meu nu tanjesc invitatia la banchetul simturilor cu tine singur. Dar nici cele cinci duhuri ale mele, nici cele cinci simturi ale mele nu pot descuraja aceasta inima proasta a mea de la slujirea voastra, care si-a pierdut pana acum orice infatisare omeneasca, redusa la un sclav si vasal mizerabil al inimii voastre mandre. Numai in aceasta socotesc urgia mea ca fiind buna: ca oricine ma face sa pacatuiasca, sa-mi faca si penitenta. redus la un sclav si mizerabil vasal al inimii tale mandre. Numai in aceasta socotesc urgia mea ca fiind buna: ca oricine ma face sa pacatuiasca, sa-mi faca si penitenta. redus la un sclav si mizerabil vasal al inimii tale mandre. Numai in aceasta socotesc urgia mea ca fiind buna: ca oricine ma face sa pacatuiasca, sa-mi faca si penitenta.
Sonetul 145
Buzele acelea pe care Iubirea le-a creat cu mainile ei mi-au soptit un sunet care mi-a spus „Urasc” mie, care lanceam de dragul ei: dar cand a simtit starea mea dureroasa, indata i-a coborat mila in inima pentru a certa limba care mereu dulce el obisnuit sa se exprime dand condamnari blande; si o invat sa-mi vorbeasca altfel, „Urasc” emite ea cu un final, care le urmeaza ca o zi senina urmeaza noptii care, ca un diavol, din cerul albastru se scufunda in iad. Din cuvintele „Urasc” ea alunga toata ura si imi salveaza viata spunand „nu tu”.
Sonetul 29
Cand, neplacut de noroc si de oameni, in singuratate imi plang starea de proscris si bantuiesc cerul surd cu bocete zadarnice si ma pretuiesc si imi blestem destinul: vrand sa fiu asemanator cu unul care este mai bogat in speranta, asemanator cu el in trasatura , ca el cu multi prieteni si tanjesc la arta asta si la priceperea aceleia, deloc multumit de ceea ce imi este cel mai drag: daca aproape detestandu-ma in aceste presupuneri, se intampla sa ma gandesc la tine, iata spiritul meu, ce alarca care se ridica la rasaritul zilei de pe pamantul mohorat, ridica cantece la portile raiului; acea amintire a iubirii tale dulci ma multumeste atat de mult incat nu ma mai schimb sa-l ai pe al meu cu vreo imparatie.
Sonetul 88
Cand te-ai hotarat sa nu ma mai stimezi si sa-mi expui meritele dispretului public, voi lupta impotriva mea alaturi de tine si voi dovedi ca esti sincer, desi stiu ca esti sperjur. Cunoscand in profunzime fiecare lipsa a mea, in sprijinul tau as putea aduce la cunostinta greseli ascunse de care m-am patat, pentru ca pierzandu-ma sa ai slava ei: si asa as fi si eu multumit: caci Intorcandu-ma spre tine toate gandurile mele de dragoste, acuzatiile grave pe care mi le imputa, oferindu-ti un avantaj, vor fi duble pentru mine. Dragostea mea este atat de mare, atat de mult iti apartin, incat pentru motivul tau voi indura orice greseala.
Sonetul 49
Pentru acea zi, daca acea zi va veni vreodata,
cand te vad incruntat la fiecare defect al meu,
iar iubirea ta isi va inchide socoteala suprema
manat la aceasta judecata de reflectii intelepte:
pentru ziua aceea cand ma vei intalni ca pe un strain,
fara a intoarce soarele ochilor tai spre fata mea,
iar iubirea, schimbata de atunci,
va gasi motive de o anumita gravitate:
pentru ziua aceea, Va trebui sa caut refugiu
numai in constientizarea meritelor mele
si ei au ridicat aceasta mana a mea in fata mea
pentru a alunga ceea ce vei pretinde tu din motivul tau.
Pentru a ma lasa nenorocit, ai puterea legilor
in timp ce nu ma pot lauda cu drepturi de a fi iubit.
Sonetul 54
Cu cat mai frumoasa pare frumusetea,
pentru acea podoaba bogata pe care i-o da virtutea!
Trandafirul ni se pare frumos, dar credem ca este mai frumos
pentru esenta dulce care traieste in interiorul ei.
Chiar si cele salbatice au nuante foarte intense
asemanatoare cu culoarea trandafirilor parfumati,
au aceiasi spini si se joaca cu acelasi brio
cand briza de vara isi deschide mugurii ascunsi:
dar din moment ce valoarea lor si doar aspectul lor,
parasiti traiesc, ei. se estompeaza neglijat si
singuratic muri. Nu asa pentru trandafiri parfumati:
dulcea lor moarte devine parfum foarte dulce:
si asa este; pentru tine, floare frumoasa si ravnita,
cum te vei ofili, versurile mele iti incalzesc virtutea.
Sonetul 18
Te pot compara cu o zi de vara
Esti mai iubitor si mai calm. Vanturile puternice scutura florile fragede ale lunii mai, iar cursul verii se incheie prea curand. Uneori, ochiul cerului straluceste prea fierbinte si adesea pielea sa aurie se intuneca; si fiecare lucru frumos, frumusetea scade uneori, dezbracat din intamplare sau de cursul schimbator al naturii. Dar vara voastra vesnica nu trebuie sa se stinga, nici sa piarda frumusetea pe care o detineti, moartea trebuie sa se laude ca rataciti in umbra ei, cand in versuri vesnice in timp vei creste: atata timp cat oamenii vor respira sau ochii vor vedea, vor trai aceste cuvinte, si iti vor da viata.
