Este considerat unul dintre cele mai importante, motivante si decisive discursuri din istorie. Cuvintele lui Martin Luther King Jr. si-au lasat amprenta nu numai asupra generatiei sale, ci si asupra celei viitoare. „Am un vis” sau in italiana „Am un vis” inca ne duce cu gandul la valori precum iubirea, pacea, libertatea si fraternitatea, in ciuda faptului ca au trecut decenii de la 28 august 1963. Din acel discurs memorabil livrat in fata Memorialului Lincoln din Washington.
Un discurs care a devenit rapid un simbol al luptei dure si din pacate inca necesare impotriva rasismului. Cuvintele rostite pentru a sparge pasnic inegalitatile, pentru a ne aminti ca toti suntem egali si demni sa ne traim viata cu aceleasi drepturi.Mai jos raportam discursul tradus in italiana si, de asemenea, in versiunea engleza.
Discursul lui Martin Luther King Jr. in italiana
Sunt bucuros sa va alatur in acest lucru care va ramane in istorie ca cea mai mare demonstratie pentru libertate din istoria tarii noastre.
In urma cu o suta de ani, un mare american, in umbra caruia ne aflam astazi, a semnat Proclamatia de Emancipare. Acest decret fundamental a venit ca un mare far de speranta pentru milioane de sclavi negri care au fost arsi in focul nedreptatii lacome. A venit ca un zori stralucitor pentru a pune capat noptii lungi de captivitate. Dar o suta de ani mai tarziu, negrul inca nu este liber; o suta de ani mai tarziu, viata barbatului de culoare este inca trista paralizata de catusele segregarii si lanturile discriminarii.
O suta de ani mai tarziu, negrul inca traieste pe o insula a saraciei singuratice intr-un ocean vast de prosperitate materiala. O suta de ani mai tarziu, negrul inca lanceste la marginile societatii americane si se trezeste exilat pe propriul sau pamant. Acesta este motivul pentru care am venit astazi aici pentru a reprezenta starea noastra rusinoasa.
Intr-un fel, am venit in capitala tarii sa incasam un cec. Cand arhitectii republicii au scris cuvintele sublime ale Constitutiei si ale Declaratiei de Independenta, au semnat un „paghero” caruia fiecare american avea sa devina mostenitor.
Aceasta „plata” a permis ca toti barbatii, da, negrii, precum si albii, sa se bucure de principiile inalienabile ale vietii, libertatii si cautarii fericirii.
Este evident astazi ca America nu a acceptat aceasta „plata” in ceea ce ii priveste pe cetatenii sai de culoare. In loc sa onoreze aceasta obligatie sacra a ta, America a inmanat oamenilor de culoare un cec fals; o verificare care se completeaza cu sintagma: „fonduri insuficiente”.
Refuzam sa credem ca fondurile sunt insuficiente in marile seifuri de oportunitate oferite de aceasta tara. Si asa am venit sa incasam acest cec, un cec care ne va oferi, la prezentare, bogatiile libertatii si garantia dreptatii.
De asemenea, am venit la acest altar pentru a aminti Americii de urgenta pasionala a prezentului. Nu este momentul sa permitem lucrurilor sa se raceasca sau sa inghiti tranchilizantul gradualismului.
Acesta este momentul sa ne indeplinim promisiunile democratiei.
Acesta este momentul sa ne ridicam din valea intunecata si pustie a segregatiei pe calea radianta a dreptatii.
Acesta este momentul sa ridicam natiunea noastra de la nisipurile miscatoare ale nedreptatii rasiale la stanca solida a fraternitatii.
Acesta este timpul sa facem dreptate adevarata pentru toti copiii lui Dumnezeu.
Ar fi fatal pentru natiune sa treaca cu vederea urgenta momentului si sa subestimeze determinarea cetatenilor sai de culoare. Aceasta vara inabusitoare a nemultumirii negre legitime nu va trece pana cand nu va fi atinsa o toamna revigoranta a libertatii si egalitatii. 1963 nu este un sfarsit, ci un inceput. Cei care spera ca americanii de culoare trebuie sa se desprinda si sunt fericiti acum vor avea o trezire grosolana daca natiunea continua sa mearga inainte ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Nu va exista odihna si liniste in America pana cand cetateanului de culoare nu i se acorda drepturile de cetatean. Vartejurile revoltei vor continua sa zguduie temeliile natiunii noastre pana cand va aparea ziua stralucitoare a justitiei.
Dar am ceva de spus oamenilor mei care stau aici, pe pragul cald care duce la tribunal. In progresul nostru catre scopul corect, nu trebuie sa fim vinovati de actiuni nedrepte. Incercam sa nu ne satisfacem setea de libertate band din paharul urii si al resentimentelor.
Va trebui sa ne conducem lupta pentru totdeauna pe planul inalt al demnitatii si disciplinei. Nu trebuie sa permitem protestului nostru creativ sa degenereze in violenta fizica. Va trebui sa ne ridicam continuu la inaltimile maiestuoase ale celor care raspund fortei fizice cu puterea sufletului.
Acest nou militantism minunat care a afectat comunitatea neagra nu ar trebui sa ne conduca la o lipsa de incredere in intreaga comunitate alba, pentru ca multi dintre fratii nostri albi, dupa cum o demonstreaza prezenta lor astazi aici, au ajuns sa inteleaga ca destinul lor este legat de destinul nostru.
Si au ajuns sa inteleaga ca libertatea lor este indisolubil legata de libertatea noastra. Aceasta ofensa care ne uneste si care a luat cu asalt zidurile intarite ale nedreptatii, va trebui sa fie combatuta de o armata de doua rase. Nu putem merge singuri. Si pe masura ce mergem inainte, va trebui sa ne angajam sa mergem inainte pentru totdeauna. Nu ne putem intoarce.
Sunt cei care ii intreaba pe cei care cer drepturi civile: „Cand te vei simti multumit
„Nu vom fi niciodata multumiti atata timp cat negrul este o victima a ororilor nespuse la care este supus politiei.
Nu putem fi niciodata multumiti pana cand corpurile noastre, obosite de oboseala calatoriei, nu vor gasi cazare in motelurile de pe strazi si in hotelurile oraselor.
Nu putem fi multumiti atata timp cat miscarile sociale care sunt cu adevarat permise pentru oamenii de culoare sunt de la un ghetou mic la un ghetou mai mare.
Nu putem fi niciodata multumiti atata timp cat copiii nostri sunt dezbracati de demnitatea lor prin semne pe care scrie „Doar pentru albi”.
Nu putem fi niciodata multumiti pana cand oamenii de culoare din Mississippi nu vor putea vota, iar oamenii de culoare din New York cred ca nu au ce sa voteze.
Nu, nu suntem inca multumiti si nu vom fi pana cand justitia curge ca apa si legea ca un rau puternic.
El nu a uitat ca unii dintre voi ati venit aici dupa incercari si necazuri enorme. Unii dintre voi tocmai ati iesit din celulele inghesuite ale unei inchisori. Unii dintre voi ati venit din zone in care cererea de libertate ne-a lasat batuti de furtunile persecutiei si uluiti de rafale de brutalitate a politiei.
Sunteti veteranii suferintei creative. Continuati sa lucrati cu certitudinea ca suferinta este nemeritata este izbavitoare.
Intoarcere in Mississippi; intoarcere in Alabama; intoarcere in Carolina de Sud; intoarcere in Georgia; intoarcere in Louisiana; intoarce-te in cartierele tale si in ghetourile oraselor din nord, stiind ca cumva aceasta situatie se poate schimba si se va schimba.
Sa nu fim cufundati in valea disperarii. Si de aceea, prieteni, va spun ca, chiar daca veti avea de infruntat greutatile de azi si de maine, am mereu un vis in fata.
Este un vis adanc inradacinat in visul american.
Am un vis in fata mea, ca intr-o zi aceasta natiune se va ridica si va trai din plin sensul convingerilor sale: consideram acest adevar evident, ca toti oamenii sunt creati egali.
Am un vis in fata mea, ca intr-o zi, pe dealurile rosii ale Georgiei, copiii celor care au fost candva sclavi si copiii celor care au avut candva sclavi vor putea sa stea impreuna la masa fratiei.
Am un vis in fata mea ca intr-o zi chiar si statul Mississippi, un stat plin de aroganta nedreptatii, plin de aroganta opresiunii, se va transforma intr-o oaza de libertate si dreptate.
Am un vis in fata mea ca cei patru copii ai mei mici vor trai intr-o zi intr-o natiune in care nu vor fi judecati dupa culoarea pielii, ci dupa calitatile caracterului lor.
Am un vis in fata mea astazi!
Am un vis in fata mea, ca intr-o zi in Alabama, cu rasistii sai viciosi, cu guvernatorul ei cu buzele picurand cuvinte de interpunere si anulare; ca intr-o zi, in Alabama, baietii si fetele negre vor putea sa-si uneasca mainile cu baietii albi si fetele albe ca surori si frati.
Am un vis in fata mea astazi!
Am un vis in fata mea, ca intr-o zi fiecare vale va fi inaltata, fiecare deal si fiecare munte va fi smerit, locuri aspre vor fi facute plate si locuri intortocheate indreptate si slava Domnului se va arata si toate fiintele vii, impreuna , vor vedea ei.
Aceasta este speranta noastra. Aceasta este credinta cu care am pornit spre Sud. Cu aceasta credinta vom putea smulge o piatra de speranta din muntele deznadejdii.
Cu aceasta credinta vom fi capabili sa transformam divergentele neplacute ale natiunii noastre intr-o frumoasa simfonie a fraternitatii.
Cu aceasta credinta vom putea lucra impreuna, sa ne rugam impreuna, sa luptam impreuna, sa mergem impreuna la inchisoare, sa aparam impreuna libertatea, stiind ca intr-o zi vom fi liberi.
Aceea va fi ziua in care toti copiii lui Dumnezeu vor putea canta cu noi intelesuri: tara mea, a tie, dulce pamant al libertatii, a tie cant; pamant unde au murit parintii mei, pamant mandrie a pelerinului, de pe fiecare versant de munte sa rasune libertatea.
Si daca America vrea sa fie o natiune mare, sa se intample asta. Atunci lasa libertatea sa sune de pe dealurile din New Hampshire. Atunci lasa libertatea sa sune din muntii puternici ai statului New York.
Lasa libertatea sa sune in inaltele Alleghenies din Pennsylvania.
Lasa libertatea sa sune din muntii stancosi din Colorado, acoperiti de zapada.
Lasa libertatea sa sune de pe pantele blande ale Californiei.
Dar asta nu este tot. Lasa libertatea sa sune din Muntele de Piatra din Georgia.
Lasa libertatea sa sune din Muntele Lookout din Tennessee.
Lasa libertatea sa sune din fiecare munte si movila din Mississippi. De pe fiecare panta sa sune libertatea.
Si cand lasam sa rasune libertatea, cand ii lasam sa rasune din fiecare sat si din fiecare sat, din fiecare stat si din fiecare oras, acceleram si ziua aceea in care toti copiii lui Dumnezeu, alb si negru, evrei si neamuri, Catolici si protestanti, ei vor sti sa-si puna mana si sa cante cu cuvintele vechiului spiritual: „Liber in sfarsit, liber in sfarsit; multumesc Doamne Atotputernic, suntem in sfarsit liberi”.
Discursul lui Martin Luther King Jr. in engleza
Sunt bucuros sa ma alatur cu tine astazi in ceea ce va ramane in istorie ca cea mai mare demonstratie pentru libertate din istoria natiunii noastre.
In urma cu cinci zeci de ani, un mare american, in a carui umbra simbolica ne aflam astazi, a semnat Proclamatia de Emancipare. Acest decret important a venit ca un mare far de speranta pentru milioane de sclavi, care fusesera arse in flacarile nedreptatii slabite. A venit ca o zi plina de bucurie pentru a pune capat noptii lungi a captivitatii lor. Dar o suta de ani mai tarziu, America colorata inca nu este libera. O suta de ani mai tarziu, viata americanului de culoare este inca paralizata de mana segregarii si lanturile discriminarii.
O suta de ani mai tarziu, americanul de culoare traieste pe o insula singuratica a saraciei, in mijlocul unui vast ocean de prosperitate materiala. O suta de ani mai tarziu, americanul de culoare inca lanceste in colturile societatii americane si se trezeste exilat in propriul sau pamant. Asa ca am venit astazi aici pentru a dramatiza o stare rusinoasa.
Intr-un fel, am venit in capitala natiunii noastre pentru a incasa un cec. Cand arhitectii marii noastre republici au scris cuvintele magnifice ale Constitutiei si Declaratiei de Independenta, ei semnau un bilet la ordin caruia fiecare american trebuia sa devina mostenitor.
Acest bilet a fost o promisiune ca tuturor barbatilor, da, barbatii de culoare, precum si barbatii albi, li se vor garanta drepturile inalienabile ale libertatii vietii si ale cautarii fericirii.
Astazi este evident ca America nu a acceptat acest bilet la ordin in ceea ce ii priveste pe cetatenii ei de culoare. In loc sa onoreze aceasta obligatie sacra, America a dat oamenilor sai de culoare un cec rau, un cec care a revenit marcat „fonduri insuficiente”.
Dar refuzam sa credem ca banca justitiei este falimentara. Refuzam sa credem ca nu exista fonduri suficiente in marile seifuri de oportunitate ale acestei natiuni. Asa ca am venit sa incasam acest cec, un cec care ne va oferi la cerere bogatiile libertatii si sigurantei justitiei.
Am venit, de asemenea, in locul lui sfintit pentru a aminti Americii de urgenta inversunata a Acum. Nu este momentul sa va angajati in luxul de a va racori sau sa luati medicamentul tranchilizant al gradualismului.
Acum este momentul sa realizam promisiunea democratiei.
Acum este timpul sa ne ridicam din valea intunecata si pustie a segregarii pe calea luminata de soare a justitiei rasiale.
Acum este timpul sa ne ridicam natiunea de la nisipurile miscatoare ale nedreptatii rasiale la stanca solida a fraternitatii.
Acum este momentul sa facem dreptatea o realitate pentru toti copiii lui Dumnezeu.
As fi fatal ca natiunea sa treaca cu vederea urgenta momentului si sa subestimeze determinarea cetatenilor de culoare. Aceasta vara inabusitoare a nemultumirii legitime a oamenilor de culoare nu va trece pana nu va exista o toamna revigoranta a libertatii si egalitatii. Nouasprezece saizeci si trei nu este un sfarsit, ci un inceput. Cei care spera ca americanii de culoare au avut nevoie sa se stinga si vor fi acum multumiti vor avea o trezire grosolana daca natiunea revine la afaceri ca de obicei.
Nu va exista nici odihna, nici liniste in America pana cand cetateanului de culoare i se acorda drepturile de cetatenie. Vartejele revoltei vor continua sa zguduie temeliile natiunii noastre pana cand va aparea ziua stralucitoare a justitiei.
Dar este ceva ce trebuie sa spun oamenilor mei care stau pe pragul cald care duce in palatul justitiei. In procesul de a ne dobandi locul potrivit, nu trebuie sa fim vinovati de fapte gresite. Sa nu cautam sa ne satisfacem setea de libertate band din paharul amaraciunii si al urii.
Trebuie sa ne conducem pentru totdeauna lupta pe planul inalt al demnitatii si disciplinei. Nu trebuie sa permitem protestului nostru creativ sa degenereze in violenta fizica. Din nou si din nou, trebuie sa ne ridicam la inaltimile maiestuoase de a intalni forta fizica cu forta sufleteasca.
Noua militanta minunata care a cuprins comunitatea de culoare nu trebuie sa ne conduca la o neincredere fata de toti oamenii albi, pentru ca multi dintre fratii nostri albi, dupa cum o demonstreaza prezenta lor astazi aici, au ajuns sa realizeze ca destinul lor este legat de destinul nostru. .
Si au ajuns sa realizeze ca libertatea lor este indisolubil legata de libertatea noastra. Nu putem merge singuri. Si pe masura ce mergem, trebuie sa ne angajam ca vom merge mereu inainte. Nu ne putem intoarce.
Sunt cei care ii intreaba pe adeptii drepturilor civile, cand veti fi multumiti
. Nu putem fi niciodata multumiti atata timp cat persoana de culoare este victima ororilor nespuse ale brutalitatii politiei.
Nu putem fi niciodata multumiti atata timp cat trupurile noastre, grele de oboseala calatoriei, nu se pot caza in motelurile autostrazilor si hotelurile oraselor.
Nu putem fi multumiti atata timp cat mobilitatea de baza a persoanei de culoare este de la un ghetou mai mic la unul mai mare.
Nu putem fi niciodata multumiti atata timp cat copiii nostri sunt dezbracati de sine si demnitatea lor prin semne care spun „doar pentru alb”.
Nu putem fi multumiti atata timp cat o persoana de culoare din Mississippi nu poate vota si o persoana de culoare din New York crede ca nu are nimic pentru care sa voteze.
Nu, nu, nu suntem multumiti si nu vom fi multumiti pana cand dreptatea se va rostogoli ca apele si dreptatea ca un parau puternic.
Nu tin cont ca unii dintre voi au venit aici din incercarile si necazurile voastre. Unii dintre voi ati venit din zone in care cautarea voastra pentru libertate v-a lasat batuti de furtuni de persecutii si zguduiti de vanturile brutalitatii politiei.
Ati fost veteranii suferintei creative. Continuati sa lucrati cu credinta ca suferinta necastigata este rascumparatoare.
Intoarce-te in Mississippi, intoarce-te in Alabama, intoarce-te in Carolina de Sud, intoarce-te in Georgia, intoarce-te in Louisiana, intoarce-te in mahalalele si ghetourile oraselor noastre moderne, stiind ca cumva aceasta situatie poate si va fi schimbata.
Sa nu ne balacim in valea disperarii. Va spun, prietenilor mei, ca avem greutatile de azi si de maine.
Mai am un vis. Este un vis adanc inradacinat in visul american.
Am un vis ca intr-o zi aceasta natiune se va ridica si va trai adevaratul inteles al crezului sau. Consideram ca aceste adevaruri sunt de la sine intelese ca toti oamenii sunt creati egali.
Am un vis ca intr-o zi, pe dealurile rosii ale Georgiei, fiii fostilor sclavi si fiii fostilor proprietari de sclavi vor putea sa stea impreuna la masa fratiei.
Am un vis ca intr-o zi chiar si statul Mississippi, un stat inabusit de caldura opresiunii, se va transforma intr-o oaza de libertate si dreptate.
Am un vis ca cei patru copii ai mei mici vor trai intr-o zi intr-o natiune in care nu vor fi judecati dupa culoarea pielii, ci dupa caracter.
Am un vis azi.
Am un vis ca intr-o zi jos, in Alabama, cu rasistii sai viciosi, cu guvernatorul sau avand buzele picurand cuvintele de interpunere si anulare; ca intr-o zi, chiar jos, in Alabama, baietii si fetitele negre de culoare vor putea sa se uneasca cu baietii si fetitele albe ca surori si frati.
Am un vis azi.
Am un vis ca intr-o zi fiecare vale va fi cuprinsa, fiecare deal va fi inaltat si fiecare munte va fi coborat, locurile aspre vor deveni campii si locurile strambe vor fi indreptate si slava Domnului va fi descoperita. si toata faptura o va vedea impreuna.
Aceasta este speranta noastra. Aceasta este credinta cu care ma voi intoarce in sud. Cu aceasta credinta vom putea sa scoatem din muntele deznadejdii o piatra a sperantei.
Cu aceasta credinta vom putea transforma divergentele zgomotoase ale natiunii noastre intr-o frumoasa simfonie a fraternitatii.
Cu aceasta credinta vom putea lucra impreuna, sa ne rugam impreuna, sa luptam impreuna, sa mergem impreuna la inchisoare, sa urcam impreuna spre libertate, stiind ca vom fi liberi intr-o zi.
Aceasta va fi ziua in care toti copiii lui Dumnezeu vor putea canta cu un nou inteles „Tara mea este de la tine, dulce pamant al libertatii, despre tine cant. Pamant unde a murit tatal meu, pamantul mandriei Pelerinului, de pe fiecare versant de munte, sa sune libertatea!”
Si daca America vrea sa fie o natiune mare, acest lucru trebuie sa devina adevarat. Asa ca lasa libertatea sa sune de pe varfurile dealurilor din New Hampshire. Lasa libertatea sa sune din muntii puternici din New York.
Lasati libertatea sa sune din Allegheniile din Pennsylvania in crestere.
Lasa libertatea sa sune din Muntii Stancosi din Colorado, acoperiti de zapada.
Lasa libertatea sa sune de pe pantele curbe ale Californiei.
Dar nu numai atat, sa sune libertatea din Stone Mountain of Georgia.
Lasa libertatea sa sune de pe fiecare deal si deal din Mississippi si de pe fiecare versant de munte.
Cand lasam libertatea sa sune, cand o lasam sa sune din fiecare locuinta si fiecare catun, din fiecare stat si din fiecare oras, vom putea grabi acea zi in care toti copiii lui Dumnezeu, negri si albi, evrei si neamuri, Protestantii si catolicii, vor putea sa-si stranga mainile si sa cante in cuvintele vechiului spiritual: „Liber in sfarsit, liber in sfarsit. Slava Domnului Atotputernic, suntem liberi in sfarsit.”
