O poezie frumoasă este bună pentru inimă. Printr-o poezie ne putem exprima sentimentele cele mai profunde, deoarece este un limbaj care ajunge direct la sentimente. Cum să-ți condensezi întreaga ființă, experiențele proeminente din viața ta, bagajul tău emoțional, în câteva cuvinte elegante. Aceeași poezie poate trezi în fiecare dintre noi senzații diferite, pentru că face apel tocmai la sensibilitatea noastră.
Cu această colecție descoperim împreună cele mai frumoase poezii scurte despre dragoste, libertate, sufletul uman și viață. Poezii frumoase și scurte, perfecte pentru a fi folosite ca legendă pentru fotografiile noastre postate pe rețelele de socializare sau pentru a fi distribuite direct ca postare. Iată 30 de poezii scurte:

Poezii scurte

Felicita(Trilussa)

Există o albină care se sprijină
pe un nasture roz:
o suge și pleacă…
Una peste alta, fericirea
este puțin lucru.

Ridică -mă(Sappho)

Vino
și urmărește-mă prin tunelurile minții mele
, simțind marginile ascuțite ale fricilor mele în întuneric.
Găsește-mă în cel mai întunecat colț, uită-te la mine
.
Adună-mă ușor scuturând praful de pe haine.
Te voi urma.
Pretutindeni.

Soldații(Giuseppe Ungaretti)

Este ca frunzele de
toamnă
pe copaci
.

Dimineața(Giuseppe Ungaretti)

Mă luminez
imens.

Pescăruși(Vincenzo Cardarelli)

Nu știu unde își au cuiburile pescărușii,
unde își găsesc liniștea.
Sunt ca ei,
în zbor perpetuu.
Ating viața ca
apa care prinde mâncarea.
Și pentru că poate și ei iubesc liniștea,
marea liniște a mării,
dar destinul meu este să trăiesc
fulgerând într-o furtună.

Printre zgomotele mulțimii(Walt Whitman)

Printre zgomotele mulțimii
ne aflăm noi doi,
fericiți că suntem împreună,
vorbind încet,
poate nici măcar un cuvânt.

Dorința de a te săruta(Sofocle)

Dorința de a te săruta în orice situație,
în orice loc,
în mijlocul oricărei mulțimi,
în mijlocul discursului
în fața oricărui popor,
în orice moment…
Și epuizant. Epuizant. Mă devorează…
Te rog, să nu treci niciodată de mine.

Rezumat(Dorothy Parker)

Briciul doare,
râurile sunt reci,
acidul lasă urme,
drogurile dau crampe,
armele sunt ilegale,
lațurile scăpa,
gazul miroase greață… Am putea la fel de
bine să trăim.

Să citesc dimineața și seara(Bertolt Brecht)

Ce iubesc
mi- a spus
că are nevoie de mine
Pentru asta
am grijă de mine
Mă uit pe unde merg și
Mă tem că fiecare picătură de ploaie
mă poate ucide.

Sons of Fortune(Sara Teasdale)

De câte ori ne-am întâlnit
așa cum se întâmplă cu străinii pe stradă:
nebănuiți copii ai norocului, intrăți
prin ușa raiului prin magie.

Rădăcini și aripi(Juan Ramon Jimenez)

Rădăcini și aripi. Dar lasă aripile să prindă rădăcini și rădăcinile să zboare.

Căde o frunză(Grazia Deledda) Căde

o frunză ce pare a fi
colorată de soare, care în cădere
are irizația unui fluture;
dar de îndată ce ajunge la pământ
se contopește cu umbra, deja moartă.

Am întâlnit adesea răul de a trăi(Eugenio Montale)
Adesea, răul vieții pe care l-am întâlnit
a fost pârâul sugrumat care gâlgâia
, era ondularea frunzei uscate
, era calul căzut.
Păi nu știam, în afară de minunea
pe care o dezvăluie Indiferența divină:
era statuia în somnolența
după-amiezii, și norul, și șoimul înălțat.

Și imediat seara(Salvatore Quasimodo)

Toți sunt singuri pe inima pământului
străpuns de o rază de soare:
și imediat seara.

Stelele(Edith Sodergran)

Când vine noaptea,
stau pe scară și ascult,
stelele roiesc în grădină
și stau în întuneric.
Ascultă, o stea a căzut sunând!
Nu merge desculț pe iarbă,
grădina mea este plină de așchii.

Priveghere(Giuseppe Ungaretti)

O noapte întreagă
aruncată lângă
un tovarăș
masacrat
cu gura
strânsă
întoarsă spre luna plină
cu aglomerația
mâinilor
pătrunse
în tăcerea mea
Am scris
scrisori pline de dragoste
Nu am fost niciodată
atât
de atașat de viață.

Wishes for Innocence(William Blake)

Să văd o lume într-un grăunte de nisip
și un univers într-o floare sălbatică,
având infinitul în palmă
și veșnicia într-o oră.

Dragostea este un trandafir(Charles Baudelaire)

Dragostea este un trandafir,
fiecare petala o iluzie,
fiecare spin o realitate.

Curent(Federico Garcia Lorca)

Cei care merg
devin tulburi.
apa curgătoare
nu vede stelele.
cel ce umblă
uită.
și cine oprește
visează.

Viața(Antonia Pozzi)

În pragul toamnei într-un
apus
tăcut de soare
descoperi valul timpului
și predarea ta
secretă
ca din ramură în ramură o cădere
ușoară
de păsări
ale căror aripi nu se mai susțin.

Și de atunci sunt pentru că ești(Pablo Neruda)

Și de atunci sunt pentru că ești,
și de atunci ești, eu sunt și suntem,
și pentru dragoste voi fi, vei fi, vom fi.

Am nevoie de puțin(Velimir Chlebnikov)

Am nevoie de puțin.
O crustă de pâine,
un degetar de lapte
și acest cer
și acești nori.

Suspinele sunt aer(Gustavo Adolfo Becquer)

Suspinele sunt aer
și pleacă în aer.
Lacrimile sunt apă
și se duc la mare.
Dar, fată, poți să-mi spui unde
se duce dragostea
când o uităm

Dezgheț(Sergej Aleksandrovic Esenin)

Din mlaștină vine strigătul stârcului
gârâitul limpede al apei.
Și din nori iese,
ca o picătură, o stea singuratică.

Un cuvânt moare(Emily Dickinson)

Când
cineva spune că se spune –
eu spun că
acea zi
începe să trăiască.

Îngheț abolit(Emily Dickinson)

Îngheț abolit
Vara nu s-ar termina niciodată –
Indiferent dacă anotimpurile mor sau triumf
Este alegerea noastră –

Fericit cine este diferit(Sandro Penna)

Fericit cine este diferit
fiind el diferit.
Dar vai de cei care sunt diferiți
pentru că el este comun.

Singurătatea(Alfred de Musset)
Cerul mi-a încredințat inima ta…
când te doare, vino la mine
fără griji,
te voi urma pe drumul tău.
Dar nu pot să-ți ating mâna,
omule, sunt singurătatea.

Urăsc și iubesc (Carme 85)(Catullus)

Urăsc și iubesc. De ce o face, te întrebi poate.
Nu știu, dar simt că se întâmplă și mă chinuiesc.

Pasiuni(Umberto Saba)

Sunt făcute din lacrimi și sânge
și nu numai.
Inima
bate spre stânga.
Aș vrea să trăiesc adormit
(Sandro Penna)
Mi-ar plăcea să trăiesc adormit
în zgomotul dulce al vieții.

Eternitatea(Giuseppe Ungaretti)
Între o floare cultivată și cealaltă
, inexprimabilul nu se dă nimic.