Dragostea este un sentiment splendid, dar se poate si termina. Cand o iubire se termina, este inevitabil sa suferi, sa-l invinovati sau sa-l invinovati pe celalalt pentru cum au decurs lucrurile. In aceste cazuri, timpul este cel mai bun medicament. Durerea si furia trec pe masura ce zilele trec, pana cand suntem gata sa ne deschidem din nou inimile.
Ceea ce urmeaza este o colectie de ganduri emotionante si pline de sens, care ne pot ajuta sa reflectam si sa depasim mai bine un moment dificil precum sfarsitul unei povesti de dragoste. Iata 35 de poezii despre dragostea sfarsita.

Poezii despre iubirea terminata Te

-am intrebat

(Hermann Hesse)

Te-am intrebat de ce ochii tai
zabovesc asupra ai mei
ca o stea casta pe cer
intr-un val intunecat.
M-ai privit indelung in timp
ce incerci un copil cu ochii lui,
apoi mi-ai spus, cu bunatate:
Te iubesc, pentru ca esti atat de trist

Toate scrisorile de dragoste sunt ridicole(Fernando Pessoa)

Toate scrisorile de dragoste sunt ridicole .
Nu ar fi scrisori de dragoste daca nu ar fi ridicole.
Am scris si eu scrisori de dragoste pe vremea mea, ca si ceilalti, ridicole.
Scrisorile de dragoste, daca exista dragoste, trebuie sa fie ridicole.
Dar la urma urmei, doar cei care nu au scris niciodata scrisori de dragoste sunt ridicoli.
Poate ca era inca momentul in care scriam scrisori de dragoste ridicole fara sa-mi dau seama.
Adevarul este ca astazi amintirile mele din acele scrisori sunt ridicole.
Toate cuvintele alunecoase, ca toate sentimentele alunecoase,
sunt in mod firesc ridicole.

Te-am iubit(Aleksandr Sergeevi
Puskin)

Te-am iubit, chiar daca poate ca dragostea nu s-a stins complet inca.
Dar daca chinul nu mai este pentru tine, nu vreau sa te intristeze nimic.
Deznadajduit, gelos, te-am iubit in tacere si am suferit,
te-am iubit cu tandrete asa cum, daca vrea Dumnezeu,
te poate iubi altcineva.

Viseaza, unde esti acum(Emily Bronte)

Viseaza, unde esti acum
A trecut atat de mult timp
de cand lumina s-a stins din fruntea ta de inger, ohime, ohime, erai atat de stralucitoare si frumoasa!
N-as fi crezut niciodata ca amintirea ta a adus doar durere!
Furtuna si razele soarelui, amurgul divin al verii,
noaptea, nemiscata intr-o liniste solemna, luna plina si sclipitoare si fara nori,
odata toate legate de tine, iar acum doar o durere de nespus.
Vedere pierduta! Destul… Nu mai poti straluci.

Zambetul tau(Pablo Neruda)

Scoate-mi painea, daca vrei,
scoate-mi aerul, dar
nu-ti lua zambetul.
Nu luati trandafirul,
sulita pe care o scojiti,
apa care
izbucneste brusc in bucuria voastra,
valul de
argint brusc care ti se naste.
Grea este lupta mea si ma intorc
cu ochii obositi,
uneori, de a fi vazut
pamantul care nu se schimba,
dar intrand zambetul tau
se ridica spre cer cautandu
-ma si imi deschide toate
usile vietii.
Draga mea, in ceasul cel
mai intunecat deschide
-ti zambetul, iar daca deodata
vezi ca sangele meu pateaza
pietrele drumului,
razi, caci rasul tau va fi
ca o sabie proaspata
pentru mainile mele .
Langa mare, toamna,
orezul tau trebuie sa-si ridice
cascada de spuma,
iar primavara, iubire,
vreau orezul tau ca
floarea pe care o asteptam,
floarea albastra, trandafirul
patriei mele sonore.
Razi noaptea,
a zilei, a lunii,
rade de strazile intortocheate ale
insulei,
rade de acest baiat aspru
care te iubeste,
dar cand deschid ochii
si cand ii inchid,
cand merg pasii,
cand pasii se intorc,
refuza-ma painea, aerul,
lumina, primavara,
dar zambetul tau niciodata,
pentru ca as muri de asta.

Amintiti-va de mine(Christina Rossetti)

Imi amintesti cand am plecat departe, in tara tacerii, cu
atat mai mult ma vei putea tine de mana si nici eu nu voi putea sa-ti raspund.
Aminteste-ti de mine chiar si atunci cand nu-mi vei putea spune despre visele tale zi de zi:
aminteste-ti doar, pentru ca, stii, nici un cuvant sau rugaciune nu va ajunge la mine.
Chiar daca ma uiti putin si-ti aduci aminte dupa aceea, nu te intrista:
pentru ca daca intunericul si ruina lasa urme din gandurile mele din trecut,
mai bine zambesti si uiti decat sa fii chinuit de amintire.

Bietul Catullus(Gaio Valerio Catullo)

Bietul Catullus, nu te mai amagi!
Ceea ce se pierde – si stii asta – se pierde: recunoaste-o.
Zilele tale de lumina, un fulger indepartat, cand alergai
unde te chema fata ta, ea a iubit ca nimeni nu va fi vreodata.
Cata bucurie, atunci: cate jocuri ai vrut, iar ea a acceptat.
Intr-adevar, un fulger indepartat, in acele zile.
Acum nu mai vrea: si tu trebuie sa accepti.
Nu-l urma, daca fuge, si nu te inchide de viata:
rezista, cu toate puterile.
La revedere, fata. Catul este puternic: nu va veni sa te caute, nu te va implora, daca nu vrei.
Dar tu, fara rugaciunile lui, vei suferi.
Ah, nefericit, ce viata
ti-a mai ramas Cine te va vrea Cine
vei arata frumos Pe
cine vei iubi
Cine-ti va spune: „Esti al meu!”
Pe cine vei saruta
Pe cine vei musca buzele
Dar tu, Catul, nu te lasa, rezista.

Tu esti sclavia mea esti libertatea mea(Nazim Hikmet)

esti sclavia mea esti libertatea mea
esti carnea mea care arde
ca carnea goala a noptilor de vara
esti patria mea
tu, cu reflexele verzi ale ochilor tai
tu, inalt si invingator
, esti nostalgia mea
de a sti ca esti inaccesibil
in momentul in
care te apuc.

Nu mai pot fi fericit(Federico Garcia Lorca)

Nu mai pot fi fericit,
pentru toate zilele mele trebuie sa port
imaginea ta in nostalgie.
Sunt cu adevarat al tau.

Nu plange pentru mine cand stii ca sunt mort(William Shakespeare)

Nu plange pentru mine cand stii ca sunt mort,
nu dincolo de sunetul posomorat al ruralului mohorat,
care da vesti lumii ca am scapat de lasitatea lui
a trai cu viermi.
Intr-adevar, daca cititi aceste randuri, uitati de mana care le-a scris:
Te iubesc atat de mult incat as vrea sa dispar din mintea ta draga
daca gandul la mine iti poate aduce durere.
O, daca-ti pui vreodata ochii pe aceste versuri
cand poate sunt deja nefacuta in pamant, te rog sa nu-mi strigi
numele bietul meu, ci lasa sa moara dragostea ta cu viata mea,
ca lumea inteleapta sa nu vada niciodata ca tu mai suferi
si razi. cand nu mai sunt!

Ce am scris despre noi(Nazim Hikmet)

Ce am scris despre noi este tot o minciuna
si nostalgia mi-
a crescut pe ramura inaccesibila
si setea mi
-a tras din fantana viselor mele
si desenul
desenat pe o raza de soare
ceea ce am scris despre noi este tot adevarul
si cosul tau de har
plin de fructe rasturnate pe iarba
si absenta ta
cand devin ultima lumina la ultimul colt de strada
si gelozia mea
cand alerg noaptea intre trenuri cu ochii legati
si fericirea mea
rau insorit care izbucneste pe diguri
ce am scris despre noi si tot o minciuna
ce am scris despre noi si tot adevarul.

Nu invidiez(Alfred Tennyson)

Nu invidiez sub nicio forma goliciunea apasatoare a furiei nobile,
ciredeaua nascuta in cusca, care nu a cunoscut niciodata padurea de vara.
Nu invidiez animalul care isi ia libertatea in timp,
fara a fi atins de sentimentul de vinovatie si a carui constiinta nu este niciodata trezita.
Si nici macar, desi poate fi considerata fericita,
inima care nu si-a facut niciodata o promisiune de casatorie,
ci ramane acolo, stagnand, in indolenta. Si nu vreau odihna de dorinta.
Si o pastrez sigur, orice s-ar intampla,
si o confirm exact cand sufar cel mai mult:
mai bine sa fi iubit si sa fi pierdut decat sa nu fi iubit niciodata.

In durerea mea(Paul Eluard)

In durerea mea nimic nu este in miscare
Din ceea ce am fost eu insumi
astept, nimeni nu va veni
Nici zi, nici noapte si nici niciodata
Ochii mei s-au despartit de ochii tai Imi
pierd credinta Pierd lumina
Gura mea s-a despartit de gura ta Gura
mea s-a despartit de placere
Si de simtul iubirii si simtul vietii
Mainile mele s-au despartit de mainile tale Mainile
mele lasa totul sa scape
Picioarele mele s-au despartit de picioarele Tale
Nu vor mai inainta acolo nu mai sunt drumuri
Nu vor mai cunoaste greutatea sau restul
. Am voie sa-mi vad viata sfarsindu -se
Cu ta
Viata mea este in puterea ta pe
care am crezut infinit
Si viitorul este singura mea speranta si mormantul meu
Identic cu al tau inconjurat de o lume indiferenta
Am fost atat de aproape de tine incat sunt rece langa ceilalti.

Ultimul la revedere(Ugo Foscolo)
Te-am iubit, asadar, te-am iubit si inca te iubesc cu o iubire
care poate fi conceputa doar de mine.
Si mic pret, o, ingerasul meu, moarte pentru cei care au putut sa auda ca ii iubesti,
si simti cum curge voluta sarutului tau in tot sufletul lor
si plang cu tine – sunt cu evlaviosii in groapa; totusi si tu, in aceasta conjunctura, te intorci,
asa cum obisnuiai, in fata acestor ochi muribunzi care se fixeaza in tine,
in tine, care stralucesti cu toata frumusetea ta…
mor… plin de tine, si sigur de lacrimile tale…

Noi(Roberta Corimbi) Soarta
noastra
cruda
pentru aceasta iubire disparuta
si acum indepartata.
Suntem nepereche si goale.
Inimi sfasiate
din amintiri
voalata de tristete
intrebandu-se de ce.
Aceasta iubire s-
a slabit putin cate putin,
dar nu
ne striga inimile in totalitate.
Poate ca nu este atat de cruda
aceasta soarta.

Parasesc casa alba si gradina tacuta(Anna Achmatova) Plec

din casa alba si gradina tacuta.
Viata mea va fi pustie si luminoasa.
Nicio femeie nu va sti sa te legane in timp ce te celebrez in versurile mele:
nu-l uita pe prietena ta draga din Eden pe care l-ai creat pentru ochii ei,
pentru mine care vinde o marfa foarte rara si iti vand dragostea tandra.

Adio(Umberto Saba)

Fara adio m-ai lasat si fara lacrimi;
… Trebuie sa fiu constient de acest lucru
Nu plangeai pentru ca aveai atatea,
… atatea sarutari sa-mi dai. Anumite intelegeri amoroase dureaza
… atata timp cat o viata si nu numai. Stiu o dragoste care a durat o luna
… si a fost dragoste adevarata.

La revedere(Aleksandr Sergeevi
Puskin)

Chipul tau inca o data
Cu mintea pe care indraznesc sa mangai,
Intr-un vis cu taria inimii, cu incantare trista ezitant, dragostea ta pentru mine sa-mi amintesc.
Timpul nostru fuge tot mut si ia cu el, caci poetul tau,
iubitul meu, esti deja imbracat in intuneric, si poetul a murit si pentru tine.
Deci bine ai venit, prietene indepartat, ramas bun de la inima mea intristat.
Ca o mireasa vaduva ea ramane, ca o prietena care se imbratiseaza in tacere
un prieten care este exilat.
Lacrimile, lacrimile desarte si arcane din sentimentul unei disperari divine,
se ridica in inima, sunt binevenite in ochi. Vazand campurile fericite de toamna,
gandindu-ma la zilele care nu mai sunt. Gai ca prima raza pe o panza
care ii readuce pe cei dragi de peste mari, trist ca extrema
pe o panza care se scufunda impreuna cu tot ceea ce iubim:
Fii tristi si fericiti cei care nu mai sunt.
Ah, trist si ciudat ca in zorile intunecate vocile pasarilor pentru urechi muribunde,
in timp ce cu ochii muritori fereastra devine treptat un patrat palid;
sunt tristi si ciudati cei din care nu mai sunt.
Draga precum sarutarile amintite dupa moarte
si dulce precum sarutarile visate in zadar, adanc ca dragostea,
prima iubire, si nebun de regret: o, Moarte in viata, ale carei nu mai sunt.

In loc de scrisoare(Vladimir Vladimirovic Mayakovsky)

Fumul de tutun a roade aerul. Camera este un capitol al iadului lui Kruchenych. Amintiri
Langa aceasta fereastra pentru prima data ti-am mangaiat frenetic mainile. Astazi, iata, esti asezat, cu inima acoperita de fier. Inca o zi si ma vei alunga, poate blestemandu-ma. In anticamera intunecata, mana, rupta de tremur, nu se va putea strecura mult timp in maneca. Apoi am fugit si mi-au aruncat cadavrul pe strada. Scapat de toata lumea, am devenit nebun, obosit de disperare. Dar toate acestea nu sunt necesare; draga, draga, hai sa ne luam la revedere acum. Dragostea mea, inca atat de coplesitoare, te cantareste la fel, oriunde ai fugi. Permiteti-mi sa eliberez amaraciunea plangerilor jignite intr-un ultim strigat. Daca-l uzeaza fara munca, un bou se duce sa se culce pe apele reci.

Iti port inima cu mine(Edward Estlin Cummings)
Iti car inima cu mine. Il port in al meu. Nu il impartasesc niciodata. Unde merg, si tu, iubitul meu; orice am facut de mine, faci si tu, draga mea. Nu ma tem de soarta pentru ca esti soarta mea, dulcea mea. Nu vreau lumea, pentru ca a mea, cea mai frumoasa, cea mai adevarata esti tu. esti ceea ce a fost intotdeauna o luna si ce va canta mereu soarele esti tu. Aceasta este radacina noastra secreta adanca a tuturor radacinilor germenii tuturor mugurilor si cerul cerului unui copac numit viata, care creste mai inalt decat spera sufletul si mintea se ascunde ., Aceasta este minunea pe care stelele se despart. Iti port inima cu mine, o port in a mea.

Trecutul(Emily Dickinson)
Trecutul este o creatura curioasa si privitul in fata poate duce la extaz sau disperare. Daca cineva il intalneste neinarmat, repede, ii strig, fugi! Acea munitie ruginita a ei inca poate ucide!

Melancolie(Sabisse)

… lacrimi de tristete infinita
imi marcheaza chipul in aceasta ploaie torentiala,
acest chip indragostit de acei ochi care m-au tradat…
Acum durerea, chinul, angoasa, resentimentele au chipul pe care eu invatase sa iubeasca.
Aceasta este melancolie.
O disperare care se revarsa intr-un ocean de calm aparent dezolant
…… melancolie si ne uitam unul la altul si vad golul dintre noi.

Ziua a trecut deja(John Keats)
Ziua a trecut deja si dulciurile au trecut toate! O voce dulce, gura, mana tandra si sanul cel mai tandru, Respiratie calda, soapte, cum sa pastrezi vocile infundate, Ochi splendidi, forme superbe si solduri pline de farmec! Floarea s-a ofilit cu fiecare vraja care incoltise, De frumusetea ochii mei au vazut viziunea disparand, Si nici macar o amprenta pe brate nu mi-a lasat frumusetea, Si glasul a disparut, acel cer de puritate si pasiune. Totul a fugit inainte de caderea serii, Cand deja acele nopti plictisitoare si zile de sarbatoare, in valul parfumat al iubirii acelui intuneric intunecat, Incep sa tese comploturile pentru placerea ascunsa.

Am coborat, dandu-ti bratul meu, cel putin un milion de scari(Eugenio Montale)
Am coborat, dandu-ti bratul, macar un milion de scari si acum ca nu esti acolo si golul la fiecare pas. Chiar si asa, calatoria noastra lunga a fost scurta. Al meu mai dureaza, si nu mai am nevoie de coincidente, rezerve, capcane, batjocuri ale celor care cred ca realitatea este ceea ce vezi. Am coborat milioane de scari dandu-ti bratul meu, nu pentru ca cu patru ochi poate vezi mai mult. Am coborat cu tine pentru ca stiam ca singurii elevi adevarati dintre noi, desi atat de innegriti, erau ai tai.

Stau singur in casa tacuta(Federico Garcia Lorca)
Stau singur in casa tacuta, lampa s-a stins si imi intind incet mainile sa le apuc pe ale tale si incet imi imping gura fierbinte spre tine si ma sarut pana obosesc si ma ranesc si deodata ma trezesc, si in jur. mie noaptea rece tace, o stea limpede straluceste in geam sau tu, unde-ti parul blond, unde-ti dulce gura
Acum beau in fiecare placere suferinta si otrava din fiecare vin; Nu mi-am imaginat niciodata ca este atat de amar sa fii singur sa fii singur si fara tine!

Poate ma vei uita(Allan Riger-Brown)
Trecerea timpului te va ajuta: alte priviri, alte zambete iti vor trezi un salt in inima. Un alt soare te va incalzi. Mai multe ploi, mai multe lacrimi iti vor uda fata. Alte adieri se vor amesteca cu suspinele tale si nu voi mai fi pentru tine decat un nume, o umbra. Sau poate intr-o zi, cand te cauti pe tine insuti ti-ai fi scufundat totusi mainile in viata, cand vei fi in sfarsit convins ca cine esti este in interiorul tau, nu in afara, nu in cele mai frumoase trupuri, nu in peisaje, parfumuri, arome, dar in interiorul tau. , poate atunci iti vei aminti de mine si vei sti ca ceea ce ai vazut oglindit in ochii mei a fost acel loc ascuns.Ceea ce am dezvaluit pentru o clipa impreuna am fost noi insine. Si a fost cea mai dulce si adevarata gafaiala.

Prezenta eterna(Pedro Salinas)
Nu conteaza ca nu te are, nu conteaza ca nu te vede. Inainte sa va imbratisez, inainte sa va uit, va cautam pe toti, v-am vrut intregi. Astazi nu-mi mai cer mainile sau ochilor ultimele dovezi. Sa fii langa mine te-am intrebat inainte, da, aproape de mine, da, da, dar acolo. Si m-am multumit sa simt ca mainile tale imi dau mainile tale, care in ochii mei asigurau prezenta. Ceea ce iti cer acum este mai mult, mult mai mult decat un sarut sau o privire: si sa stai mai aproape de mine, inauntru. La fel ca vantul este invizibil, in timp ce isi da viata lumanarii. Asemenea luminii, este nemiscata, fixa, nemiscata, actionand ca un centru neclintit al corpului tremurator al flacarii care tremura. Cum este steaua, prezenta si sigura, fara voce si fara atingere, in inima deschisa, senina a lacului. Ceea ce va cer este doar sa fiti sufletul sufletului meu, sange din sangele meu in venele tale. Fie ca tu sa ramai in mine ca inima mea pe care nu o voi vedea niciodata, pe care nu o ating si ale carei batai nu obosesc sa-mi dea viata pana cand voi muri. Ca scheletul, secretul adanc al fiintei mele, ca numai pamantul ma va vedea, dar ca in viata este cel care are grija sa-mi sustina greutatea, de carne si vis, de bucurie si durere in mod misterios fara ochi pe care nu ei niciodata. vezi. Ceea ce va cer este ca absenta trupeasca trecatoare nu este pentru noi uitare, fuga, lipsa: ci pentru mine este stapanirea totala a sufletului indepartat, prezenta vesnica. ca numai pamantul ma va vedea, dar ca in viata este cel care are grija sa-mi sustina greutatea, de carne si vis, de bucurie si durere in mod misterios fara ochi care sa o vada vreodata. Ceea ce va cer este ca absenta trupeasca trecatoare nu este pentru noi uitare, fuga, lipsa: ci pentru mine este stapanirea totala a sufletului indepartat, prezenta vesnica. ca numai pamantul ma va vedea, dar ca in viata este cel care are grija sa-mi sustina greutatea, de carne si vis, de bucurie si durere in mod misterios fara ochi care sa o vada vreodata. Ceea ce va cer este ca absenta trupeasca trecatoare nu este pentru noi uitare, fuga, lipsa: ci pentru mine este stapanirea totala a sufletului indepartat, prezenta vesnica.

Detasament(Anna Achmatova)

Am in fata mea strada isoscela a serii. Ieri, indragostit, a implorat: „Nu ma uita”. Si acum doar vanturile si strigatele pastorilor si cedrii fluturand deasupra fantanilor racoroase.

Voi auzi de la tine(Paul Eluard)

Voi auzi de la tine daca pasesc in soare. In magma vulcanilor iti voi prinde culoarea. Te voi cauta in adancul prapastiei, in murmurul vantului. Te voi asculta intins pe luna, ne vom vorbi, ne vom legana in ochiul furtunii, Pentru ca in lumea viselor te-am intalnit.

Asculta(Vladimir Vladimirovic Mayakovsky)

Arunca-mi cuvantul teribil in fata. Pentru ca nu vrei sa auzi
Nu simti ca fiecare nerv rasucit tipa ca o trompeta de sticla dragostea este moarta… dragostea este moarta… asculta sa-mi raspunzi fara sa minti… de parca ar fi doi in fata ta ochii tai sapa… eu stii ca deja consumat si dragoste . Pana acum recunosc plictiseala in mai multe semne.

Amai(Umberto Saba)

Amai cuvinte banale pe care nimeni nu a indraznit. Iubesc rima dragoste floare, cea mai veche dificila din lume. Mi-a placut adevarul care sta la fund, aproape un vis uitat, ca durerea redescopera un prieten. Cu frica se apropie de ea inima, care nu o mai abandoneaza. Iubesc ca ma asculti si cartea mea buna a ramas la sfarsitul jocului meu.

Pentru o iubire pierduta(Allan Riger-Brown)

Poate ma vei uita.
Trecerea timpului te va ajuta:
alte priviri, alte zambete
vor face un salt in inima ta.
Un alt soare te va incalzi.
Mai multe ploi, mai multe lacrimi iti vor uda fata.
Alte adieri se vor amesteca
cu suspinele tale
si nu voi mai fi pentru tine ci un nume, o umbra.
Sau poate intr-o zi,
cand te cauti pe tine insuti ti -ai
fi scufundat totusi mainile in viata,
cand vei fi in sfarsit convins
ca cine esti este in interiorul tau,
nu in afara, nu in cele mai frumoase trupuri,
nu in peisaje, parfumuri, arome,
dar in interiorul tau,
poate atunci iti vei aminti de mine
si vei sti ca ceea ce ai vazut oglindit in ochii mei
a fost acel loc ascuns.
Ceea ce am dezvaluit pentru o clipa impreuna
eram noi insine.
Si a fost cea mai dulce si adevarata gafaiala.

Catre un strain(Walt Whitman)
Necunoscut ca treci! nu stii cu ce dorinta te privesc, tu trebuie sa fii cel pe care il cautam, sau cel pe care il cautam (imi vine ca un vis), cu siguranta am trait o viata de bucurie undeva, alaturi de tine totul si ne-am amintit, pe masura ce trecem acolo aproape unul de altul fluid, iubitor, cast, matur, ai crescut cu mine, ai fost baiat sau fata cu mine, am mancat si m-am culcat cu tine, corpul tau a devenit ceva care nu nu-ti apartine numai tie, a lasat pe unii ca al meu a ramas singur al meu, mi-ai dat placerea ochilor tai, a fetei tale, a carnii tale, in timp ce trec, iei in schimb din barba mea, din pieptul meu, din mainile mele, Nu trebuie sa vorbesc cu tine, trebuie sa ma gandesc la tine cand stau singur sau privesc noaptea singur trebuie sa te astept, nu am nicio indoiala ca te voi intalni din nou si trebuie sa am grija de asta, sa nu te pierd.

La o inima franta(Emily Dickinson)

La o inima franta
Nimeni nu se apropie
fara privilegiul inalt
de a fi suferit la fel.

Dragostea a venit la noi pe vremuri(James Joyce)

Dragostea a venit la noi in vremurile de demult, ca unul se eschiva la amurg iar celalalt era infricosator langa ea… Ce Dragoste la inceput si toate tremurand. Era serios sa ne iubim. Terminat si dragoste, orele sale dulci nu sunt neobisnuite. In sfarsit ne luam ramas bun de la strazile pe care va trebui sa trecem.