Poezii despre caini

Cu aceasta colectie de poezii, sa descoperim impreuna care sunt cele mai frumoase, incitante si afectuoase Poezii despre Caini.Ganduri si dedicatii pline de sens si sentimente bune, adresate celui mai bun prieten al omului prin excelenta. O multime de poezii dulci pe care sa le dedici catelusilor tai sau preferati!
Cainii sunt animale exceptionale, incapabile de rautate, inselaciune sau escrocherii. Sunt fiinte cu inima curata, care ni se daruiesc neconditionat. De multe ori credem ca noi suntem cei care alegem cainele perfect destinat sa ne imbogateasca familia si sa aduca o stare de spirit buna in casa noastra, dar de cele mai multe ori ei ne aleg pe noi. Cainii stiu sa evalueze oamenii, sunt animale cu o mare sensibilitate. Cu siguranta mai mult decat unii oameni. Iata 15 poezii despre caini:

Poezii despre caini

Mangaie cainele
(Paolo Buzzi)

Caine, bunatatea pierduta a barbatilor,
sau loialitatea multor prieteni falsi,
inima mea se gandeste la tine si te saluta!
Aceasta viata de plictiseala si rau
ti-o voi spune la ureche, o, caine,
ca-mi asculti secretele si nu le spui.
Pupilele tale profunde si mai mult decat umane,
fara dulcea mea iluzie cazuta.
Si capul iti este fierbinte ca painea…

Cainele surd
(Antonia Pozzi)

Surd de vantul mare
care zboara si tipa in castel
si a devenit caine.
Deasupra teraselor – in
protezele de lac – alearga,
fara zguduiri:
nici muschiul pe pietre.
la mare inaltime il ameninta
, nici o tigla indepartata.
Atat de inchisa si de intreg
este puterea din el
, incat nu mai are un nume
pentru nimeni
si merge pe propria sa linie
secreta
libera.

O chestiune de piele
(Trilussa)

– Ce caine amuzant! Si unde l-ai gasit
–
Er batranul i-am raspuns: – si foarte urat,
dar nu ma paraseste niciodata: daca ii place.
Singura companie care mi-a mai ramas,
printre atatia prieteni, este acest lup negru:
calugarita si de race, e adevarat,
dar imi este doar loial.
Nu-mi pasa de culoare:
osul si
actiunile frumoase vin pe dar core
sub orice piele.

In mod constient
(Toto)

am un caine si el vaneaza un
bun gust,
credincios doar mie
ca si tuturor cainilor.
Dar un defect il tine treaz cand
pasarea trage,
se uita la mine confuz
si nu o ia.
Acest fapt nu este clar,
„Dar daca esti sau nu un caine si un vanator
care este surd ca sa ma poti
mentine putin constient!”
„Nu ma face sa rad”,
a raspuns cainele, „
o clipa
cine stie sa vorbeasca”.
„Imi vorbesti constiincios,
dar stii ce inseamna si
nu poti cunoaste acest cuvant! Il pierzi cand
cumperi aceasta panglica.”

Oh, in noapte, cainele
(Sandro Penna)

O, in noapte, cainele
care latra de departe.
In timpul zilei, doar cainele
iti linge mana.

Er cat, er dog
(Trilussa)

O pisica tabby ii spunea unui om fara adapost:
– Nu am niciun respect pentru stapanul meu,
pentru ca uneori ma zgarie mana;
Dar tu care-l lingi, primesti loviturile:
duci, batjocoresti, bagi un lant
cu botul inchis si un cerc cu stampila
pe osul gatului.
Dupa moda te taja li ricci
verifici coada… ce capriciu frumos!
Ma uit… cunosc o pisica, cunosc un hot, o spun:
dar nu indraznesc sa fac famme aceste lucruri… –
Cainele a raspuns:
– Dar stiu ca sunt prieten! –

Buna dimineata, caini, salut
(Dino Buzzati)

Buna dimineata, caini, salut
caini caini caini
cadou misterios cadou al naturii
pentru noi carii. Pentru ca
incantatori insotitori de calatorie
pe care ne privesti in ochi
cu exagerare.
La fel de frumoase ca padurea ca vantul
, se intorc in sus si in jos prin casa
ca raurile ca stancile
ca norii indragostiti.
Frumos cand sforai
, faci bavurile sa mature gunoiul.
Egoista, murdara, plictisitoare durere in
fund, mirositoare,
lacoma, murdara, petulanta, cateaca,
Dumnezeu sa te binecuvanteze.

Cainele nocturn
(Giovanni Pascoli)
In noaptea inalta aud printre
trilurile zgomotoase de greieri, aud printre
murmurul ploios al Serchio-ului ce petrece in plina
umbra senina,
valea intunecata unde
rataceste soarele, din nimeni nevazut, licuricii,
sunand din departare . crengile
voalau latratul unui caine.
Oricine, trecand tarziu prin
strazi tacute, printre garduri negre de tufisuri,
cu ecoul pasilor, intr-o
treier
,
a
trezit
acel
caine
,
latrand
Va! Merge! ii spune vocea alerta,
sunand furios din intuneric.
Casa straluceste printre copacii grosi
, care parca asculta…
parca intre somn, el si-a inchis
pleoapele mari… Barbatul doarme, iar un
brat al lui atent, pe patul de frunze,
se afla langa sotia lui prospera . .
Si fetita doarme in patul de sticla
, iar ceilalti micuti dorm.
Isi urmaresc respiratiile egale
in intuneric cu aripile mustelor.
La fel, trec, se intorc
cu un zumzet usor, in intuneric
cautandu-se: si sufletele inca
se mai cauta, pana in zori,
pe lungile carari ignorate
ale somnului; iar in cele din urma se reunesc;
iar strigatul vesel al intoarcerii
izbucneste in faurirea zilei . Epitaf pentru un caine

(George Gordon Byron)

In acest loc
zac ramasitele unei creaturi
care poseda frumusete,
dar nu desertaciune,
putere, dar nu aroganta,
curaj, dar nu ferocitate.
Si toate virtutile omului
fara viciile lui.
Acest elogiu, care nu ar fi decat o lingusire goala
pe cenusa unui barbat, este
un omagiu absolut respectuos adus memoriei lui
„Boatswain”, un caine care s-a nascut in Newfoundland
in mai 1803
si a murit la Newstead Abbey
la 18 noiembrie 1808.
.mandru fiu al omului
se intoarce in sanul pamantului,
necunoscut gloriei, dar sprijinit
de nastere nobila,
sculptorul face tot posibilul pentru a arata
simulacul gol al durerii,
iar urnele istorice ne amintesc
de omul care zace ingropat acolo;
iar cand totul va fi facut
pe mormant vom putea citi
nu cine a fost acel om,
ci cine trebuie sa fi fost.
Dar mizerabilul caine, cel mai drag prieten din viata,
care saluta primul
si care apara ultimul,
care lupta, respira,
traieste si trudeste pentru el singur,
cade fara cinste;
si numai cu tacerea
ii este rasplatita valoarea;
iar sufletul care a fost al lui pe acest pamant
este lepadat de el in ceruri;
in timp ce omul, o insecta desarta,
spera la iertare si numai pentru el insusi
pretinde un intreg paradis.
omule! arendas slab al pamantului pentru o ora,
abject in sclavie, corupt de putere,
cei care te cunosc bine fug de dezgust,
o, ticalosa masa de praf insufletit!
Dragostea din tine si pofta, inselatoria prieteniei,
cuvantul inselaciune, zambetul minciuna!
Nelegiuit din fire, nobil doar in nume,
fiecare animal te face de rusine.
O, tu, care intamplator privesti acest mormant umil,
treci si du-te: nu este in cinstea
unei fapturi demne de plansul tau.
A fost ridicata pentru a marca
locul in care
se odihneste in pace tot ce ramane dintr-un prieten;
numai unul pe care il stiam: si aici zace.

Dick
(Toto)
Pastrez „un caine care este fenomenal,
daca striga „Dick”,” sau iubesc assaie.
Daca il pierzi
Nun fii maie!
Pentru mine ar fi un doliu national.
Agio crisought comm’a ‘nu guaglione, cu
zahar, biscuiti si papparelle;
ll’aggio tras cu ‘e mmullechelle
si ll’aggio dat o buna educatie.
Gnorsi, mo si gruosso. Si ca giuvinotto.
El intelege totul… Ile ii dor de cuvant.
si caine si rasa, tene bbona scola,
si lup alsacian si politist.
Chello ca mo ve cont si foarte dragut.
Acasa a stabilit „o ierarhie.
Imi iubesc mama, care este doamna mea,
iar fiul meu este tratat ca un frate.
‘E me se penza ca lle songo’ sau pate:
da’ sau ma uit in fata ll’uocchiemme intelege,
appizza ‘e rrecchie, alearga, mi se supune,
si pe’ fa ” e pressa se intoarce fara suflare.

Aici zac cainii mei
(Gabriele D’Annunzio)

Aici zac cainii mei
Aici zac cainii mei cainii
mei nefolositoare,
prosti si nerusinati,
mereu noi si vechi,
credinciosi si necredinciosi
stapanirii lor,
nu mie nimic om .
Ei roade sub pamant
in intunericul nesfarsit
isi roade oasele cu oasele lor,
nu inceteaza sa-si roada oasele
golite de medular
si eu puteam sa fac
din ei fistula lui Pan
ca sapte stuf .
As putea fara ceara si fara lenjerie
sa fac flautul de tigaie
daca Pan este intregul si
daca moartea este intregul.
Fiecare om din leagan
isi suge si saliva degetul,
fiecare om ingropat
si cainele neantului sau.

Oda cainelui
(Pablo Neruda)

Cainele ma intreaba
si nu raspund.
Sar, alearga prin campuri si ma intreaba
fara sa vorbeasca
si ochii lui sunt doua cereri umede, doua
flacari
lichide intrebarea aia
si nu raspund,
nu raspund pentru
ca nu stiu, nu pot spune. orice.
In camp deschis mergem
om si caine.
Frunzele stralucesc ca si
cum cineva
le-am sarutat
una cate una,
toate portocalele
se ridica din pamant
pentru a aseza
mici planetarii
pe copaci rotunzi
ca noaptea, si verzi,
iar noi, om si caine, mergem
sa mirosim lumea, sa scuturam trifoiul,
in mediul rural chilian. ,
intre degetele limpezi ale lunii septembrie.
Cainele se opreste,
urmareste albinele,
sare ingrijorat in apa, asculta
latratul
indepartat ,
pipi pe o piatra
si imi aduce varful botului
in dar.
Si prospetimea lui afectuoasa,
comunicarea afectiunii lui
si doar m-a intrebat
cu cei doi ochi,
pentru ca e zi, pentru ca va veni noaptea,
pentru ca primavara
nu aduce
nimic in cosul ei
pentru cainii fara stapan, decat flori,
flori, flori si flori
inutile .
Si asa ma intreaba
cainele
si nu raspund.
Sa mergem
om si caine uniti
de dimineata verde, de
singuratatea
goala incitanta in care doar noi
existam,
aceasta unita intre caine cu roua
si poetul padurii,
caci nu exista pasare ascunsa,
nici floarea secreta,
ci numai triluri si parfumuri.pentru
cei doi insotitori:
o lume umezita
de distilatiile noptii,
un tunel verde si apoi
o pajiste mare,
o rafala de vant portocaliu,
soapta radacinilor,
viata care continua
si prietenia straveche,
fericirea
de a fi caine si de a fi om
transformat
intr-un singur animal
care merge . miscand
sase picioare
si o coada
cu roua.

Bietul caine
(Gianni Rodari)

Daca mergi la Florenta
, cu siguranta vei vedea
acel biet caine
despre care vorbesc oamenii.
Si un caine fara cap,
biata fiara.
Chiar nu stii
sa latri cum se face.
Se spune ca i-au
mancat capul…
(„C” pentru florentini
este un fel de mancare delicios).
Dar nu se plange,
iar un catelus drag,
da din coada si sarbatoreste
toti oamenii.
Cum mananca
Domnilor, sa
nu investigam:
sunt multe moduri
de a se descurca.
A trai fara cap
nu este cea mai mare problema:
multi oameni il au,
dar nu il folosesc niciodata!

Vocea cainelui
(Anonim)

Iti scriu omule, ca sa-ti amintesc ca multi dintre noi
ratacesc insetati si flamanzi
cu labele sangerande pentru calatoria prea lunga pe
care o fac in cautarea celor
care i-au abandonat.
Pana cand o masina le tunde
sau vreo mana cruda nu-i va prinde
.. Suntem prieteni cu tine de milenii.
Gata sa te ghideze daca ochii tai nu vad.
Sapat in zapada sau moloz daca esti ingropat.
Sa lupte si sa moara in locul colegului sau politist
in lupta impotriva violentei.
Pentru a-ti apara casa si bunurile.
Capabil sa topeasca sentimentele
daca inima ta cade in uscaciune.
Sa umple golul singuratatii tale
si sa mori de durere pe mormantul tau.
Opreste-te o clipa, omule,
sa reflectezi la raul pe care ti-l faci
prin raul pe care il faci altora
si incearca sa te pocaiesti,
inainte sa fie prea tarziu pentru toata lumea.
Daca vrei, vei reusi.
Cuvant caine.

Plang pentru tine
(Luciano Somma)

Prieten cu patru picioare
In ochii tai
vad sclipiri de bucurie alternand adesea
Cu oarecare nuanta de melancolie
In latratul tau
Incerc sa inteleg
Ce vrei sa spui
Si aproape intotdeauna te inteleg, stii,
Cum ma intelegi si ma iubesti.
Totusi, daca Dumnezeu ti-a luat cuvantul de la
tine, ti-a dat marele dar,
singurul si singurul imens, al credinciosii.
Anii tai sunt prea scurti
in comparatie cu ai mei, dar ii traim intens
cu dragostea cuiva care stie ca gaseste
intelegere in privirea celuilalt
ceea ce poate fi numit iubire.
Daca ar trebui sa mergi
Pe acel drum necunoscut
Poate suspendat intre pamant si cer Cu
mult inaintea mea Sa
stii ca eu
Chiar daca as pune pe acest chip
Masca celor care vor sa fie duri
Sa-mi ascund durerea de ceilalti
Plang Tu poti fi sigur.

Abandon
(Marina Vella)

Intr-un colt intunecat
am vazut acel nas mic
cautand printre masini
stapanul pierdut
„Cine este omul,
care este fiara
”
, slogan repetat
ca o toba in minte.
Demn si tacut
, cainele a privit
dincolo de privirea mea insistenta
la „el” pe strada…
… si ca orice alta faptura
iubita si abandonata care
sta in picioare pe labe , a
asteptat si a cautat …
… Pana cand fiecare zgomot este
complet prost
si fata ei trista
adoarme fara nimic…

Ganduri despre caini

(Pablo Neruda)

Cainele se opreste,
urmareste albinele,
sare acolo apa tremuranda, asculta
latratul
indepartat ,
urineaza pe o piatra
si imi aduce varful botului
in dar. Cele 10 rugaciuni ale cainelui
1) Viata mea dureaza cel mult aproximativ 10-15 ani, de fiecare data cand ma despart de tine pentru mine si o durere. Gandeste-te la asta inainte de a ma adopta!

2) Ai rabdare cu mine, da-mi timp sa inteleg ce vrei sa fac, majoritatea oamenilor inteleg o singura limba, in timp ce eu sunt asteptat sa inteleg 2: canin si uman.
3) Ai incredere in mine pentru ca esti singurul meu motiv de viata.
4) Nu fi suparat pe mine mult timp: ai slujba ta, prietenii tai, distractia ta, dar eu te am doar pe tine.
5) Vorbeste cu mine. Chiar daca nu inteleg cuvintele tale, imi place sa te ascult si ti-as recunoaste vocea intre o mie!
6) Sa stii ca oricum ma vei trata, te voi ierta mereu, dar nu voi putea uita niciodata si ceea ce faci ma va marca pentru totdeauna.
7) Inainte de a ma lovi, aminteste-ti ca, chiar daca m-as putea apara, nu as alege niciodata sa te musc.
8) Inainte de a ma certa pentru ca sunt incapatanat, obosit sau apatic, intreaba-te daca e ceva in neregula, poate mancarea pe care mi-o dai nu este buna pentru mine, sau am stat prea mult timp la soare sau inima imi slabeste sau imbatraneste.
9) Te rog sa ai grija de mine cand voi fi batran, vei imbatrani si tu si vei avea nevoie de cineva care sa aiba grija de tine si care sa nu te abandoneze.
10) Cand vine ziua ultimei mele calatorii, te rog sa stai langa mine. Nu spune ca nu poti suporta sa ma vezi murind, nu ma lasa sa trec singur prin acel moment groaznic. Daca esti langa mine, imi va fi mai usor sa te parasesc, pentru ca stiu ca ma iubesti si ca faci ceea ce este bine pentru mine.

Testamentul unui caine
Prietene, mostenirea mea nu este alcatuita din bunuri materiale, dar bucuria, bucuria de a trai, respectul pe care sper ca ti-am invatat-o in atatia ani de viata impreuna vor ramane pentru totdeauna a ta.
Daca am reusit sa-ti explic ce este dragostea unui caine si vei putea oferi o iubire care ii seamana chiar si putin – oricarei fiinte vii, om sau animal care este – sper ca am plecat tu un atu de nepretuit si dand din coada fericit in nori.
O recomandare: nu incercati sa ma uitati, nu ati reusi… si nu spuneti: „Destul de animale, am suferit prea mult”; daca as spune asta ar insemna ca nu ti-am lasat nimic.
Daca te-am invatat iubirea, arata-mi-o oferindu-l unui alt animal: iti va oferi si tandrete, bucurie si mai multa dragoste.
Si in cele din urma va va lasa un testament ca acesta. Asa ca, fara sa-ti dai seama, vei continua sa inveti si sa cresti, si intr-o zi ne vom gasi cu totii impreuna intr-un singur paradis, pentru ca nu exista Paradis pentru oameni si Paradis pentru animale, exista doar unul pentru toti cei care au invatat sa dragoste.