Citate din Papa Francisc: cele mai frumoase despre Dragoste, Viata, Umilta si Familie

Jorge Mario Bergoglio se afla in fruntea Bisericii Catolice din 2013, cu numele Papei Francisc . Un Papa foarte sensibil la problemele tinerilor, un aparator al iubirii si libertatii. Un Papa care s-a remarcat imediat prin deschiderea fata de poporul crestin, prin generozitatea si smerenia sa. La fel ca Francisc de Assisi, Papa Francisc este foarte atasat de principiul smereniei, iar in ultimii ani l-a aratat de mai multe ori. Mai mult, s-a alaturat in mai multe randuri de partea celor mai slabi.
Cu aceasta colectie de aforisme, descoperim impreuna cele mai frumoase Citate ale Papei Francisc despre Dragoste, Viata, Curaj, Smerenie si Familie. Expresii care pot inspira viata de zi cu zi.

Aforisme, citate si citate ale Papei Francisc

Dragostea nu poate suporta sa ramana inchisa in ea insasi. Prin insasi natura sa este deschisa, se raspandeste si este rodnica, genereaza mereu dragoste noua.
Masura iubirii lui Dumnezeu este sa iubesti fara masura. Si viata noastra, cu dragostea lui Isus, prin primirea Euharistiei, devine un dar.
Nu avem nevoie de saracie teoretica. Saracia se invata atingand trupul saracului Hristos, in cei smeriti, in cei saraci, in cei bolnavi, in copii.
Faceti viitorul, cu mainile, cu inima, cu dragostea, cu pasiunile, cu visele. Cu ceilalti.
Dumnezeu nu alege dupa criterii omenesti: primii martori ai nasterii lui Isus sunt pastorii, oameni simpli si smeriti; primii martori ai Invierii sunt femeile.
Benedict al XVI-lea, in acesti ani de pontificat, a revigorat Biserica cu magisteriul sau, smerenia si blandetea. Slujirea petrina avea in el un interpret intelept si umil. O recunostinta nemuritoare si afectuoasa ii este destinata. Benedict al XVI-lea a aprins in inimile noastre o flacara care va continua sa arda.
Porunca lui Isus care poarta in sine toate poruncile si Porunca Iubirii.
Caritate, iubire si impartasire a soartei iubitului in orice. Dragostea ii face pe oameni asemanatori, creeaza egalitate, darama ziduri si distante.
Bucuria Evangheliei umple inima si intreaga viata a celor care se intalnesc cu Isus. Cei care se lasa mantuiti de el sunt eliberati de pacat, de tristete, de golul interior, de izolare. Cu Isus Hristos, bucuria se naste si renaste mereu.
Traieste-ti zilele intens! Fii statornic in credinta ta si generos in caritate fata de oamenii pe care ii intalnesti.
Daca mergem pe drumul vietii, ni se pot intampla lucruri rele, dar nu conteaza. Este in valoare de ea.
Umilirea lui Isus ne dezvaluie stilul lui Dumnezeu si, in consecinta, ceea ce trebuie sa fie al crestinului: smerenia. Un stil care nu va inceta sa ne surprinda si sa ne puna in criza: nu te obisnuiesti niciodata cu un Dumnezeu umil! Smeriti-va si mai presus de toate stilul lui Dumnezeu: Dumnezeu se smereste pentru a umbla cu poporul sau, pentru a le suporta infidelitatile.
Recunoastem ca Dumnezeu nu este ceva vag, Dumnezeul nostru nu este un Dumnezeu „spray”, si concret, nu un abstract, ci are un nume: „Dumnezeu este iubire”.
Daca Biserica il urmeaza pe Domnul ei, ea iese din ea insasi, cu curaj si mila: nu ramane inchisa in propria ei autoreferentialitate.
Blandetea si smerenia inimii ne ajuta nu numai sa purtam povara celorlalti, ci si sa nu le cantarim cu opiniile noastre personale, judecatile noastre, criticile noastre sau indiferenta noastra.
Dumnezeu este iubire, iar noi participam la lucrarea Lui cand iubim cu El si ca El. In acest scop, iubirea a fost revarsata in inimile noastre prin Duhul Sfant care ne-a fost dat.
A trai si a merge, a trai si a trece prin cai diferite, cai diferite care isi lasa amprenta asupra vietii noastre. Si prin credinta stim ca Isus ne cauta, El vrea sa ne vindece ranile, sa ne vindece picioarele de ranile unei carari incarcate de singuratate, sa ne curete de praful care s-a lipit de strazile pe care le-a parcurs fiecare.
Este o sursa de bucurie autentica sa ne recunoastem mici si slabi, dar sa stim ca, cu ajutorul lui Isus, putem fi imbracati cu putere si sa pornim intr-o mare calatorie prin viata in compania lui.
Daca vrei sa-L gasesti pe Dumnezeu, cauta-l in smerenie, cauta-l in saracie, cauta-l acolo unde este ascuns: in cei nevoiasi, in cei mai nevoiasi, in cei bolnavi, in flamanzi, in prizonieri.
Tristetea noastra infinita este vindecata doar cu iubire infinita.
In Euharistie se comunica dragostea Domnului pentru noi: o iubire atat de mare incat ne hraneste cu Sine; o iubire libera, mereu disponibila oricarei persoane flamande si care are nevoie sa-si regenereze fortele.
Copiii sunt in ei insisi o bogatie pentru umanitate si, de asemenea, pentru Biserica, pentru ca ei ne amintesc constant de conditia necesara pentru a intra in Imparatia lui Dumnezeu: aceea de a nu ne considera autosuficienti, ci nevoiasi de ajutor, iubire, iertare. Si toti avem nevoie de ajutor, iubire si iertare.
Pentru mentalitatea lumeasca, este un scandal ca Dumnezeu a venit sa se faca unul dintre noi, ca a murit pe cruce! In logica acestei lumi, cei pe care Isus ii proclama fericiti sunt considerati invinsi, slabi. In schimb, succesul cu orice pret, bunastarea, aroganta puterii, afirmarea de sine in detrimentul celorlalti sunt exaltate.
Dragostea este exigenta, cere sa angajam cele mai bune resurse, sa trezesti pasiunea si sa pornesti cu rabdare.
Asa cum este necesar curajul fericirii, la fel este si curajul sobrietatii.
Amintirea mortilor, ingrijirea mormintelor si a voturilor sunt marturie a sperantei increzatoare, inradacinata in certitudinea ca moartea nu este ultimul cuvant asupra soartei omenesti, intrucat omul este sortit unei vieti fara limite, care isi are radacinile. si implinirea ei in Dumnezeu.Libertatea
inseamna cu siguranta a nu face tot ce doreste, a se lasa dominat de patimi, a trece de la o experienta la alta fara discernamant, urmand modele vremii; libertatea nu inseamna, ca sa spunem asa, sa arunci pe fereastra tot ce nu-ti place. Libertatea ne este data pentru ca stim sa facem alegeri bune in viata!
Spalati-va picioarele si: „Sunt la dispozitia dumneavoastra”. Si nici noi, printre noi, nu este ca trebuie sa ne spalam pe picioare in fiecare zi, ci ce inseamna asta ca
trebuie sa ne ajutam unii pe altii.
Dragostea lui Dumnezeu este stabila si sigura, precum stancile stancoase care se adapostesc de violenta valurilor.
Viata noastra este alcatuita din timp si timpul este un dar al lui Dumnezeu, de aceea este necesar sa-l angajam in actiuni bune si roditoare.
Iesind in strada, credinta limiteaza lacomia privirii stapanirii si ajuta aproapele, acel aproape concret, care priveste cu dorinta de a-l sluji, sa se concentreze mai bine asupra propriului „obiect propriu si iubit”, Iisus Hristos care a vino in carne si oase.
Cine slujeste altora si este cu adevarat lipsit de prestigiu exercita adevarata autoritate in Biserica. Isus ne invita sa schimbam mentalitatea si sa trecem de la pofta de putere la bucuria de a disparea si de a sluji; pentru a eradica instinctul de dominare asupra celorlalti si a exercita virtutea smereniei.
Isus este toata mila, Isus este toata dragostea: el este Dumnezeu facut om. Fiecare dintre noi, fiecare dintre noi si acea oaie pierduta, acea moneda pierduta; fiecare dintre noi si acel copil care si-a irosit libertatea urmand idoli falsi, miraje ale fericirii si a pierdut totul. Dar Dumnezeu nu ne uita, Tatal nu ne paraseste niciodata.
Dragostea lui Dumnezeu previne, anticipeaza si salveaza. Inceputul povestii pacatului din Gradina Edenului este rezolvat in proiectul unei iubiri care salveaza.
Tensiunile te fac sa cresti, ele dezvolta curajul. Si un tanar trebuie sa aiba aceasta virtute a curajului! Un tanar fara curaj si un tanar „udat”, si un batran tanar.
Pentru a fi grozav trebuie in primul rand sa stii sa fii mic. Umilinta este baza oricarei maretii adevarate.
Credinta este un dar gratuit de la Dumnezeu care cere smerenie si curajul de a se increde si de a se incredinta, de a vedea calea luminoasa a intalnirii dintre Dumnezeu si oameni, istoria mantuirii.
Respectul pentru valoarea vietii, si, cu atat mai mult, dragostea fata de ea, isi gaseste o implementare de neinlocuit in a deveni aproape, in apropierea, in ingrijirea celor care sufera in trup si in duh.
Exista o legatura profunda si indisolubila intre cei care sunt inca pelerini in aceasta lume, intre noi si cei care au trecut pragul mortii pentru a intra in vesnicie. Toti botezatii aici jos pe pamant, sufletele din Purgatoriu si toti fericitii care sunt deja in Paradis formeaza o singura Familie mare. Aceasta comuniune dintre pamant si cer se realizeaza mai ales in rugaciunea de mijlocire.
Omul este ca un calator care, traversand deserturile vietii, este insetat de apa vie, tasnatoare si proaspata, capabil sa-si potoleasca adanc dorinta de lumina, iubire, frumusete si pace.
Spunem da iubirii si nu egoismului, spunem da vietii si nu mortii, spunem da libertatii si nu sclaviei multor idoli ai timpului nostru; intr-un cuvant ii spunem da lui Dumnezeu, care este iubire, viata si libertate si nu dezamageste niciodata.
Cat mi-as dori o Biserica saraca si pentru saraci! De aceea ma numesc Francesco: ca Francisc de Assisi, un om al saraciei, un om al pacii. Omul care iubeste si pazeste creatia; iar astazi avem o relatie nu tocmai buna cu creatia.
Iisus Hristos nu ne vrea ca printi care privesc cu dispret, ci ca barbati si femei din popor.
Care este sensul crestin al mortii
Daca ne uitam la cele mai dureroase momente din viata noastra, cand am pierdut o persoana iubita, ne dam seama ca, chiar si in drama pierderii, chiar rupta de detasare, convingerea ca totul nu poate fi terminat, ca binele dat si primit. se ridica din inima.nu a fost in zadar. Exista un instinct puternic in noi, care ne spune ca viata noastra nu se termina cu moartea.
Cu totii avem nevoie de cuvantul adevarului pentru a ghida si a lumina calea. Fara adevar, care este insusi Hristos, nu este posibil sa gasim orientarea corecta a vietii.
Trebuie sa ne lasam transformati de Duhul Sfant pentru ca vestirea noastra sa aiba loc cu cuvantul mereu insotit de simplitatea vietii, de caritate fata de toti, in special de cei mici si saraci, de smerenie si detasare de sine, de sfintenie. de viata.
Nimeni nu este exclus de la mantuirea lui Dumnezeu, intr-adevar, ca Dumnezeu prefera sa plece de la periferie, de la cele mai mici, sa ajunga la toata lumea.
Buna este si rusinea, pentru ca ne face mai smeriti, iar preotul primeste aceasta marturisire cu dragoste si tandrete si iarta in numele lui Dumnezeu.
Ori de cate ori intalnim o fiinta umana indragostita, ne punem in situatia de a descoperi ceva nou despre Dumnezeu.Lumea
ne spune sa cautam succesul, puterea si banii; Dumnezeu ne spune sa cautam smerenia, slujirea si iubirea.
Traieste-ti zilele intens! Fii statornic in credinta ta si generos in caritate fata de oamenii pe care ii intalnesti.
Spunem da iubirii si nu egoismului, spunem da vietii si nu mortii, spunem da libertatii si nu sclaviei multor idoli ai timpului nostru; intr-un cuvant ii spunem da lui Dumnezeu, care este iubire, viata si libertate si nu dezamageste niciodata.
Bucuria Evangheliei umple inima si intreaga viata a celor care se intalnesc cu Isus. Cei care se lasa mantuiti de el sunt eliberati de pacat, de tristete, de golul interior, de izolare. Cu Isus Hristos, bucuria se naste si renaste mereu.
Omul este ca un calator care, traversand deserturile vietii, este insetat de apa vie, tasnatoare si proaspata, capabil sa-si potoleasca adanc dorinta de lumina, iubire, frumusete si pace.
Cu totii avem nevoie de cuvantul adevarului pentru a ghida si a lumina calea. Fara adevar, care este insusi Hristos, nu este posibil sa gasim orientarea corecta a vietii.
Libertatea este cu siguranta sa nu faci tot ce vrei, sa te lasi dominat de pasiuni, trecand de la o experienta la alta fara discernamant, urmand modele vremii; libertatea nu inseamna, ca sa spunem asa, sa arunci pe fereastra tot ce nu-ti place. Libertatea ne este data pentru ca stim sa facem alegeri bune in viata!
Daca mergem pe drumul vietii, ni se pot intampla lucruri rele, dar nu conteaza. Este in valoare de ea.
Iesind in strada, credinta limiteaza lacomia privirii stapanirii si ajuta aproapele, acel aproape concret, care priveste cu dorinta de a-l sluji, sa se concentreze mai bine asupra propriului „obiect propriu si iubit”, Iisus Hristos care a vino in carne si oase.
Exista o legatura profunda si indisolubila intre cei care sunt inca pelerini in aceasta lume, intre noi si cei care au trecut pragul mortii pentru a intra in vesnicie. Toti botezatii aici jos pe pamant, sufletele din Purgatoriu si toti fericitii care sunt deja in Paradis formeaza o singura Familie mare. Aceasta comuniune dintre pamant si cer se realizeaza mai ales in rugaciunea de mijlocire.
A trai si a merge, a trai si a trece prin cai diferite, cai diferite care isi lasa amprenta asupra vietii noastre. Si prin credinta stim ca Isus ne cauta, El vrea sa ne vindece ranile, sa ne vindece picioarele de ranile unei carari incarcate de singuratate, sa ne curete de praful care s-a lipit de strazile pe care le-a parcurs fiecare.
Nimeni nu este exclus de la mantuirea lui Dumnezeu, intr-adevar, ca Dumnezeu prefera sa plece de la periferie, de la cele mai mici, sa ajunga la toata lumea.
Viata noastra este alcatuita din timp si timpul este un dar al lui Dumnezeu, de aceea este necesar sa-l angajam in actiuni bune si roditoare.
Amintirea mortilor, ingrijirea mormintelor si a voturilor sunt marturie a sperantei increzatoare, inradacinata in certitudinea ca moartea nu este ultimul cuvant asupra soartei omenesti, intrucat omul este sortit unei vieti fara limite, care isi are radacinile. si implinirea ei in Dumnezeu.Care
este sensul crestin al mortii
Daca privim cele mai dureroase momente din viata noastra, cand am pierdut o persoana iubita, ne dam seama ca, chiar si in drama pierderii, chiar sfasiata de detasare, convingerea ca nu se poate termina totul, ca binele dat si primit nu a fost inutil. Exista un instinct puternic in noi, care ne spune ca viata noastra nu se termina cu moartea.
O persoana care lucreaza ar trebui sa aiba si timp sa se relaxeze, sa fie cu familia, sa se distreze, sa citeasca, sa asculte muzica, sa faca un sport. Cand o activitate nu lasa loc pentru recreere sanatoasa, odihna reparatorie, atunci devine sclavie.
Respectul pentru valoarea vietii, si, cu atat mai mult, dragostea fata de ea, isi gaseste o implementare de neinlocuit in a deveni aproape, in apropierea, in ingrijirea celor care sufera in trup si in duh.
Faceti viitorul, cu mainile, cu inima, cu dragostea, cu pasiunile, cu visele. Cu ceilalti.
Respectarea drepturilor omului, inclusiv libertatea religioasa si libertatea de gandire, este o conditie prealabila pentru dezvoltarea sociala si economica a unei tari. Atunci cand demnitatea omului este respectata si drepturile sale sunt recunoscute si garantate, creativitatea si ingeniozitatea infloresc si ele, iar personalitatea umana isi poate desfasura numeroasele sale initiative in favoarea binelui comun.
Religia are dreptul de a-si exprima opinia in slujba oamenilor, totusi Dumnezeu ne-a creat liberi: este imposibil sa ne amestecam spiritual in viata oamenilor.
In fata iubirii, in fata milei, a harului divin revarsat in inimile noastre, consecinta care se impune este una singura: este gratuita. Niciunul dintre noi nu poate cumpara mantuirea! Mantuirea este un dar gratuit de la Domnul, un dar gratuit de la Dumnezeu care vine in noi si traieste in noi.
Este o rana adanca pentru noi sa vedem suferinta si moartea, mai ales pe cea a celor nevinovati! Cand vedem copii suferind, este o rana a inimii: este misterul raului. Si Isus ia asupra lui tot acest rau, toata aceasta suferinta.
Invata sa citesti semnele lui Dumnezeu in viata ta. El ne vorbeste mereu, si prin faptele timpului nostru si ale existentei noastre zilnice; depinde de noi sa-l ascultam.
Batranetea este sediul intelepciunii vietii.
Dragostea este mai puternica decat moartea. Pentru aceasta drumul este sa facem dragostea sa creasca, sa o facem mai solida, iar iubirea ne va tine pana in ziua in care fiecare lacrima va fi uscata, cand „nu va mai fi moarte, nici jale, nici tanguire, nici durere”. Daca ne lasam sustinuti de aceasta credinta, experienta doliului poate genera o solidaritate mai puternica a legaturilor familiale, o noua deschidere catre durerea altor familii, o noua fraternitate cu familii care se nasc si renasc in speranta.
Un evanghelizator nu ar trebui sa aiba o fata de inmormantare tot timpul!
Trebuie sa ne angajam cu claritate si curaj pentru ca fiecare persoana umana, in special copiii, care se numara printre categoriile cele mai vulnerabile, sa fie mereu aparat si protejat.
O societate este cu adevarat primitoare la viata atunci cand recunoaste ca viata este valoroasa chiar si la batranete, la dizabilitati, la boli severe si chiar si atunci cand se stinge.
Niciunul dintre noi nu poate supravietui fara mila, toti avem nevoie de iertare.
Omul din toate timpurile si locurile isi doreste o viata plina si frumoasa, dreapta si buna, o viata care sa nu fie amenintata de moarte, dar care sa se maturizeze si sa creasca pana la plinatatea ei.
A reveni in Galileea inseamna a reciti totul incepand de la cruce si biruinta: fara teama, „nu te teme”. Recititi totul, propovaduirea, minunile, noua comunitate, entuziasmele si dezertiile, pana la tradare, incepand de la sfarsit, care este un nou inceput, de la acest act suprem de iubire.
Daca privim doar cu ochiul uman, suntem facuti sa spunem ca calea omului merge de la viata la moarte. Dar asta doar daca o privim cu un ochi uman. Isus inverseaza aceasta perspectiva si afirma ca pelerinajul nostru merge de la moarte la viata: viata deplina!
Traieste ca o lampa aprinsa! Aceasta este vocatia crestina.
In custodia si promovarea vietii, indiferent de stadiul si conditia in care ne aflam, putem recunoaste demnitatea si valoarea fiecarei fiinte umane, de la conceptie pana la moarte.
Dumnezeu este sursa vietii; si datorita suflului sau, omul are viata si suflarea lui este cea care sustine calea existentei sale pamantesti.
In poporul lui Dumnezeu, cu harul compasiunii lor dat in Isus, multe familii demonstreaza prin fapte ca moartea nu are ultimul cuvant: acesta este un adevarat act de credinta. Ori de cate ori familia in doliu, chiar ingrozitor, gaseste puterea de a pazi credinta si iubirea care ne unesc cu cei pe care ii iubim, ea impiedica deja moartea sa ia totul.
Cu Hristos inima nu imbatraneste niciodata!
Fiecare, in rolul sau si in propria sa sfera, se simte chemat sa iubeasca si sa slujeasca viata, sa o primeasca, sa o respecte si sa o promoveze, mai ales atunci cand este fragil si are nevoie de atentie si ingrijire, din pantece pana la sfarsit. acest pamant.
Crucea lui Hristos imbratisata cu dragoste nu duce niciodata la tristete, ci la bucurie, la bucuria de a fi mantuit si de a face putin ceea ce a facut in ziua mortii sale.
Instiintarea, „De ce sa-l cautam pe cel viu printre morti”, ne ajuta sa iesim din spatiile noastre de tristete si ne deschide spre orizonturile bucuriei si sperantei. Acea speranta care scoate pietrele din morminte si incurajeaza sa vesteasca Vestea Buna, capabila sa genereze noua viata altora.
Noi insine suntem pazitorii si slujitorii Portii lui Dumnezeu, iar poarta lui Dumnezeu se numeste Isus! El ne lumineaza pe toate usile vietii, inclusiv pe cele ale nasterii si mortii noastre.
In Iisus Dumnezeu ne da viata vesnica, o da tuturor si datorita Lui toti au speranta unei vieti si mai adevarate decat aceasta. Viata pe care Dumnezeu ne-o pregateste nu este o simpla infrumusetare a acestei actuale: ea depaseste imaginatia noastra, pentru ca Dumnezeu ne uimeste continuu cu dragostea si mila Sa.
Daca am gasit sensul vietii in Isus, nu putem fi indiferenti fata de cel care sufera, fata de cel care este trist.
O persoana tinde sa moara asa cum a trait. Daca viata mea a fost o calatorie cu Domnul, o calatorie de incredere in imensa Sa mila, voi fi pregatit sa accept ultimul moment al existentei mele pamantesti ca abandon definitiv increzator in mainile Lui primitoare, asteptand sa contempl fata in fata fata lui.
Libertatea inseamna a sti sa reflectam asupra a ceea ce facem, a sti sa evaluam ce este bine si ce este rau, care sunt comportamentele care ne fac sa crestem, inseamna sa alegem mereu binele. Suntem liberi spre bine. Si in asta nu va fie frica sa mergeti impotriva curentului.
Pesimismul te da jos, nu te face sa faci nimic. Si frica te face pesimist. Fara pesimism. Riscand, visand si mai departe.
Hristos a venit sa ne mantuiasca, sa ne arate calea, singura cale de iesire din nisipul miscator al pacatului, si aceasta cale a sfinteniei si a milei, cea pe care a facut-o si o face cu noi in fiecare zi.
Am uitat si uitam inca ca deasupra parametrilor de afaceri, logici si pietei, se afla fiinta umana si exista ceva care se datoreaza omului ca om, in virtutea demnitatii sale profunde: oferindu-i posibilitatea de a trai demn si activ. participa la binele comun.
In munca libera, creativa, participativa si de sprijin, fiinta umana isi exprima si isi mareste demnitatea vietii.
In lumina credintei si a dreptei ratiuni, viata omului este intotdeauna sacra si intotdeauna „de calitate”. Nu exista viata umana mai sfanta decat alta: fiecare viata umana este sacra! Asa cum nu exista viata umana mai semnificativa din punct de vedere calitativ decat alta, doar in virtutea mijloacelor, a drepturilor, a oportunitatilor economice si sociale mai mari.
Viata este o calatorie, cand ne oprim lucrurile nu merg bine.