150 de citate din Toma de Aquino despre viață și iluminare

Iată 150 de citate din Toma de Aquino care vă vor oferi o privire asupra semnificației universului.
Combinând lecțiile despre credință cu raționamentul său filozofic, el a devenit unul dintre cei mai cunoscuți filosofi creștini medievali.
Colecția noastră conține citate din lucrările sale faimoase precum Summa Theologica și Treatise on Happiness.
Prin acestea, a răspândit vestea despre relația dintre Dumnezeu și om și despre calea omului către fericire.
Continuați să citiți pentru a afla mai multe.
Și nu uitați să verificați aceste citate de Thomas Hobbes și citate de Hannah Arendt.

Cele mai bune citate din Toma de Aquino

1. „Dragostea urmează cunoașterea.”
2. „Dorirea poate fi alinată printr-un somn bun, o baie și un pahar de vin.”
3. „Afirmați rar, negați rar, distingeți întotdeauna.”
4. „Minunarea este dorința de cunoaștere.”
5. „Aș prefera să simt compasiune decât să știu semnificația acesteia. Aș spera să acționez cu compasiune, fără să mă gândesc la câștig personal.”
6. „Trebuie să-i iubim pe amândoi – pe cei ale căror opinii le împărtășim și pe cei ale căror opinii le respingem – pentru că amândoi s-au străduit în căutarea adevărului și amândoi ne-au ajutat să-l găsim.”
7. „Mai bine să luminezi decât să strălucești pur și simplu pentru a oferi altora adevăruri contemplate decât doar să contemple”.
8. „Lucrurile pe care le iubim ne spun ce suntem.”
9. „Sufletul este ca o lume nelocuită care prinde viață numai atunci când Dumnezeu își pune capul împotriva noastră”.
10. „Deoarece filozofia se naște din uimire, un filozof este obligat în felul său să fie un iubitor de mituri și fabule poetice. Poeții și filozofii se aseamănă în a fi mari de uimire.”
11. „Ai grijă de omul unei singure cărți.”
12. „Nu există nimic pe acest pământ care să fie mai prețuit decât prietenia adevărată.”
13. „Celui care are credință nu este necesară nicio explicație. Pentru cel fără credință, nicio explicație nu este posibilă.”
14. „Frica este o emoție atât de puternică pentru oameni încât atunci când îi permitem să ne preia; ne scoate compasiunea chiar din inimile noastre.”
15. „Studiul filozofiei nu este ca să știm ce au gândit oamenii, ci care este adevărul lucrurilor.”
16. „Prietenia este sursa celor mai mari plăceri și fără prieteni, chiar și cele mai plăcute activități devin plictisitoare.”
17. „Cum trăiesc ei într-o asemenea armonie, miliardele de stele, când majoritatea oamenilor abia pot să treacă un minut fără să declare război în mintea lor
”
18. „Dă-mi, Doamne, Dumnezeul meu, o minte să Te cunoască, un inimă să te caute, înțelepciune pentru a te găsi, conduită plăcută ție, perseverență credincioasă în a te aștepta și speranța de a te îmbrățișa în cele din urmă.”
19. „Trei lucruri sunt necesare pentru mântuirea omului: să ştie ce trebuie să creadă; să știe ce ar trebui să-și dorească; și să știe ce ar trebui să facă.”
20. „Majoritatea bărbaților par să trăiască mai degrabă în funcție de simț decât de rațiune.”

Citate Toma de Aquino despre credință și creștinism
21. „Studiul adevărului necesită un efort considerabil – motiv pentru care puțini sunt dispuși să-l întreprindă din dragoste pentru cunoaștere – în ciuda faptului că Dumnezeu a implantat un apetit natural pentru o astfel de cunoaștere în mintea oamenilor.”
22. „Ascultarea ne unește atât de strâns cu Dumnezeu, încât într-un fel ne transformă în El, astfel încât să nu avem altă voință decât a Lui. Dacă ascultarea lipsește, nici măcar rugăciunea nu poate fi plăcută lui Dumnezeu.”
23. „Dumnezeu nu se mânie niciodată din pricina Lui, ci doar pentru al nostru”.
24. „Nimic din ceea ce implică contradicție cade sub atotputernicia lui Dumnezeu.”
25. „Nimic nu se poate mișca singur; trebuie să existe o primă mutare. Primul motor se numește Dumnezeu.”
26. „Dumnezeu Însuși este regula și modul virtuții.”
27. „Nu putem niciodată să credem, să ne încredem sau să-l iubim pe Dumnezeu mai mult sau chiar atât de mult pe cât ar trebui. Extravaganța este imposibilă.”
28. „Pentru ca sfinților să se bucure mai mult de fericirea lor și de harul lui Dumnezeu, li se permite să vadă pedeapsa celor condamnați în iad”.
29. „Nu ar exista o asemănare perfectă cu Dumnezeu în univers dacă toate lucrurile ar fi de un singur grad de ființă.”
30. „A face pace fie în sine, fie între alții, arată un om că este un urmaș al lui Dumnezeu.”
31. „Totuși, printr-o viață virtuoasă, omul este rânduit în continuare la un scop mai înalt, care constă în bucuria lui Dumnezeu, așa cum am spus mai sus”.
32. „Deoarece societatea trebuie să aibă același scop ca și omul individual, nu este scopul ultim al unei mulțimi adunate să trăiască virtuos, ci prin viață virtuoasă să ajungă la stăpânirea lui Dumnezeu.”
33. „Unul sau altul ar trebui să fie mincinos și, din moment ce îi avem pe amândoi de la Dumnezeu, El ar fi cauza erorii noastre, ceea ce este imposibil.”
34. „Dumnezeu Își iubește creaturile și le iubește pe fiecare mai mult, cu atât mai mult împărtășește propria Sa bunătate, care este primul și principalul obiect al iubirii Sale”.
35. „El vrea ca dorințele creaturilor sale raționale să fie împlinite pentru că ele împărtășesc cel mai perfect dintre toate creaturile bunătatea lui Dumnezeu.”
36. „În legea veche, Dumnezeu era lăudat atât cu instrumente muzicale, cât și cu glasuri omenești. Dar biserica nu folosește instrumente muzicale pentru a lăuda pe Dumnezeu, ca nu cumva ea să pară că iudaizează.”
37. „Rațiunea în om este mai degrabă ca Dumnezeu în lume”.
38. „Onoarea i se cuvine lui Dumnezeu și persoanelor de mare excelență ca semn de atestare a excelenței deja existente; nu că onoarea îi face excelenți.”
39. „Dumnezeu nu este, asemenea creaturilor, alcătuit din părți.”
40. „Dumnezeu este spirit, fără dimensiuni trupești”.
41. „Când scripturile îi atribuie lui Dumnezeu dimensiuni, ele folosesc extensia spațială pentru a simboliza întinderea puterii lui Dumnezeu; Așa cum ei îi atribuie lui Dumnezeu organele corporale ca metafore pentru funcțiile lor, iar posturi precum șezatul sau statul în picioare pentru a simboliza autoritatea sau puterea.”
42. „Răspund că pentru mântuirea omului a fost necesar ca, pe lângă știința filozofică construită de rațiunea umană, să existe cunoștințe revelate de Dumnezeu.”
43. „Omul este îndreptat către Dumnezeu, ca spre un scop care depășește înțelegerea rațiunii sale”.
44. „Trebuie să existe, de asemenea, ceva care să fie pentru toate ființele cauza ființei lor, a bunătății și a oricărei alte perfecțiuni; și pe acesta îl numim Dumnezeu.”
45. „Întreaga mântuire a omului, care este în Dumnezeu, depinde de cunoașterea acestui adevăr”.
46. ​​„Adevărul credinței noastre devine o chestiune de ridicol în rândul necredincioșilor dacă vreun catolic, nedotat cu învățământul științific necesar, prezintă ca dogmă ceea ce analiza științifică arată a fi fals.”
47. „Credința are de-a face cu lucrurile care nu se văd, iar speranța cu lucrurile care nu sunt în mână.”
48. „Deoarece credința se bazează pe adevărul infailibil și întrucât contrariul unui adevăr nu poate fi niciodată demonstrat, este clar că argumentele aduse împotriva credinței nu pot fi demonstrații, ci sunt dificultăți la care se poate răspunde”.
49. „Credința noastră este măsurată prin adevărul divin; speranța noastră prin măreția puterii Sale și a afecțiunii credincioase; caritatea noastră prin bunătatea Lui”.
50. „Dacă adversarul nostru nu crede nimic în revelația divină, nu mai există niciun mijloc de a dovedi articolele de credință prin raționament, ci doar de a răspunde obiecțiilor sale – dacă are vreuna – împotriva credinței”.
51. „Chiar dacă lumina naturală a minții umane este inadecvată pentru a face cunoscut ceea ce este revelat prin credință, totuși ceea ce ne este învățat divin prin credință nu poate fi contrar cu ceea ce suntem înzestrați prin natură.”
52. „Lumea ne ispitește fie atașându-ne de ea în prosperitate, fie umplându-ne de frică de adversitate. Dar credința învinge acest lucru prin faptul că credem într-o viață care va veni mai bună decât aceasta și, prin urmare, disprețuim bogățiile acestei lumi și nu suntem îngroziți în fața adversității.”
53. „Căci este esențial să credem că consimțim la una dintre cele două afirmații opuse cu frică de cealaltă, astfel încât adeziunea noastră să nu fie fermă. La știință, este esențial să avem adeziune fermă cu viziunea intelectuală, căci știința posedă certitudine care rezultă din înțelegerea principiilor; în timp ce credința ocupă un loc de mijloc, căci ea depășește opinia în măsura în care adeziunea ei este fermă, dar nu face față științei în măsura în care îi lipsește viziunea.”
54. „Lumina credinței ne face să vedem ceea ce credem”.
55. „Credința presupune cunoașterea naturală, așa cum harul presupune natura, iar perfecțiunea presupune ceva ce poate fi desăvârșit”.
56. „Dacă cauți calea pe care trebuie să mergi, ia-l pe Hristos, pentru că El însuși este calea”.
57. „Dacă vrei să fii mântuit, privește la fața lui Hristos”.
58. „Adevărul, puterea și bunătatea Lui depășesc orice măsură a rațiunii.”
59. „Fericiții din Împărăția cerurilor vor vedea pedepsele celor condamnați, pentru ca fericirea lor să fie mai încântătoare pentru ei”.
60. „Un înger poate lumina gândul și mintea omului prin întărirea puterii viziunii și aducând la îndemâna lui un adevăr pe care îngerul însuși îl contemplă.”
61. „Este absurd și o rușine detestabilă să acceptăm ca acele tradiții să fie schimbate, pe care le-am primit de la părinții vechilor.”
62. „O capacitate ca atare este îndreptată către un act. Prin urmare, căutăm să cunoaștem natura unei capacități din actul către care este îndreptată și, în consecință, natura unei capacități este diversificată pe măsură ce natura actului este diversificată.”
63. „Argumentul de la autoritate este cel mai slab.”
64. „Nu putem avea o cunoaștere deplină dintr-o dată. Trebuie să începem prin a crede; apoi putem fi conduși să stăpânim dovezile pentru noi înșine.”
65. „Pentru a converti pe cineva, du-te și ia-l de mână și călăuzește-l.”
66. „Doctrina evanghelică are o sublimitate a puterii”.
67. „Judecata pronunțată de toată lumea cu privire la adevăr nu poate fi eronată”.
68. „Rugăciunea este adresată omului, în primul rând, pentru a scoate la iveală dorința și nevoia celui care o cere; și în al doilea rând, să încline mintea celui căruia îi este adresată rugăciunea pentru a îndeplini cererea.”
69. „Omul trebuie să fie păzit de îngeri.”
70. „Îngerii au nevoie de un trup asumat, nu pentru ei înșiși, ci din contul nostru.”
71. „Dacă falsificatorii și răufăcătorii sunt omorâți de puterea seculară, există mult mai multe motive pentru a excomunica și chiar a omorî pe cel condamnat pentru erezie.”
72. „Dumnezeu și natura lui sunt identice: a fi Dumnezeu înseamnă a fi acest Dumnezeu individual.”
73. „În Dumnezeu, există o altă perfecțiune, care Îl înclină să ierte imediat cele mai grave și mai numeroase greșeli, dacă luăm hotărârea fermă să ne întoarcem de la ele și să ne îndreptăm cu adevărat.”

Citate Toma d’Aquino despre bunătatea omului, smerenia şi iubirea

74. „A iubi înseamnă a dori binele celuilalt”.
75. „Primesc răscumpărarea sufletului meu. Pentru dragostea Ta am studiat și am vegheat, m-am trudit, am propovăduit și am învățat.”
76. „Persoana care înțelege cu adevărat dragostea ar putea iubi pe oricine.”
77. „Emoția iubirii este o emoție afectivă – care reacționează direct la bunătate, mai degrabă decât una agresivă care reacționează la provocare.”
78. „Prima schimbare pe care obiectul o produce în apetitul nostru este un sentiment de agreabilitate; noi numim aceasta iubire. Apoi, dorința ne mută să căutăm obiectul și plăcerea se odihnește în el. În mod clar, ca schimbare indusă în noi de un agent, iubirea este o pasiune – emoția afectivă în mod strict, voința de a iubi prin extinderea termenului.”
79. „Dragostea unește făcând ceea ce este iubit la fel de plăcut pentru iubit, ca și cum ar fi el însuși sau o parte din sine.”
80. „Deși dragostea nu este în sine o mișcare a apetitului către un obiect, este o schimbare prin care apetitul o suferă, făcând un obiect agreabil.”
81. „Favoarea este o iubire liber aleasă și binevoitoare, deschisă numai creaturilor raționale; iar caritatea – la propriu, ținând drag – este o formă perfectă de iubire în care ceea ce este iubit este foarte prețuit.”
82. „A iubi, după cum spune Aristotel, înseamnă a dori binele cuiva; deci obiectul său este dublu: binele pe care îl dorim, iubit cu dragoste de dorință și cineva pentru care îl dorim, iubit cu dragoste de prietenie.”
83. „Prietenia bazată pe comoditate sau plăcere este prietenie în măsura în care dorim binele prietenului nostru; dar pentru că aceasta este subordonată propriului profit sau plăcere, o astfel de prietenie este subordonată dragostei de dorință și nu ajunge la prietenia adevărată.”
84. „În acceptarea sau respingerea opiniilor, un om nu trebuie să fie influențat de dragostea sau ura față de cel care oferă opiniile, ci doar de certitudinea adevărului.”
85. „Dragostea este o forță obligatorie, prin care altul este alăturat de mine și prețuit de mine însumi.”
86. „Iubirea de sine bine ordonată este corectă și naturală.”
87. „Omul fericit din această viață are nevoie de prieteni.”
88. „Prietenia te face să te simți ca una cu prietenul tău.”
89. „Milostivirea, fără dreptate, este mama dizolvării; dreptatea fără milă este cruzime.”
90. „În timp ce nedreptatea este cel mai rău dintre păcate, disperarea este cea mai periculoasă; pentru că atunci când ești în disperare, nu îți pasă nici de tine, nici de ceilalți.”
91. „Aici nu există moderație virtuoasă, nici un mijloc măsurabil; cu cât activitatea noastră este mai extremă, cu atât suntem mai buni.”
92. „Cunoașterea depinde de modul cunoscătorului; căci ceea ce este cunoscut este în cunoscător după măsura modului său.”
93. „Cea mai subțire cunoaștere care poate fi obținută despre lucrurile cele mai înalte este mai de dorit decât cea mai sigură cunoaștere obținută despre lucruri mai mici.”
94. „Și voia Lui este un împlinitor de lucruri pentru că El este cauza lucrurilor prin voința Sa. Așa că ține de bunătatea divine să împlinească dorințele creaturilor raționale care îi sunt puse în rugăciune.”
95. „Splendoarea unui suflet în har este atât de seducătoare, încât depășește frumusețea tuturor lucrurilor create.”
96. „Nu tot ce este mai dificil este mai merituos.”
97. „În deliberare, putem ezita; dar un act deliberat trebuie săvârșit rapid.”
98. „Știința matematicii își tratează obiectul ca și cum ar fi ceva abstract din punct de vedere mental, în timp ce nu este abstract în realitate.”
99. „Mânia privește spre binele dreptății.”
100. „Nimic nu poate fi cunoscut, în afară de ceea ce este adevărat.”
101. „Războiul este contrar păcii”.
102. „Războiul este întotdeauna un păcat”.
103. „Piatra este una, medicamentul este unul, la care nu adăugăm nimic, doar în pregătire îndepărtând resturile de prisos.”
104. „Și Filosoful spune despre cei răi că „Sufletul lor este împărțit împotriva lui însuși”. O parte trage în acest sens, alta în aceea”, iar după aceea încheie, spunând: „Dacă răutatea îl face pe om atât de nenorocit, ar trebui să-și încordeze orice nervi pentru a evita viciul.”
105. „Firea umană ne înclină să apelăm la cererea pentru scopul de a obține de la altul, mai ales de la o persoană de rang superior, ceea ce sperăm să primim de la El”.
106. „Științele se diferențiază în funcție de diferitele mijloace prin care se obține cunoașterea.”
107. „Acum această relaxare a minții de la muncă constă în cuvinte sau fapte jucăușe. Prin urmare, devine un om înțelept și virtuos să recurgă uneori la astfel de lucruri.”
108. „Ființele umane sunt prin natura lor sociale și politice, trăind în comunitate chiar mai mult decât orice alt animal.”
109. „Lege, rânduială a rațiunii pentru binele comun, făcută de cel ce are grijă de comunitate”.
110. „A suporta cu răbdare greșelile făcute cuiva este un semn al perfecțiunii, dar a suporta cu răbdare greșelile făcute altcuiva este un semn al imperfecțiunii și chiar al păcatului real.”
111. „Dacă cetățenii înșiși își dedică viața chestiunilor comerciale, calea va fi deschisă multor vicii.”
112. „Întrucât tendința principală a comercianților este de a face bani, lăcomia este trezită în inimile cetățenilor prin exercitarea comerțului.”
113. „Perfecțiunea oricărei puteri este determinată de natura obiectului ei.”
114. „Ceea ce este afirmat universal de toată lumea nu poate fi total fals.”
115. „O părere falsă este un fel de infirmitate a înțelegerii, la fel cum o judecată falsă cu privire la un sensibil propriu se întâmplă ca urmare a unei slăbiciuni a puterii simțurilor implicate.”
116. „Faptul pe care orice rău îl face se datorează tăriei binelui, dar unei bunătăți deficitare. Căci dacă nu ar exista nimic de bine acolo, nici ființă, nici acțiune nu ar exista. Din nou, dacă bunătatea nu ar fi lipsită, nici rău nu ar fi.”

Toma de Aquino Citate despre Iluminare și Găsirea Fericirii în Viață

117. „Este necesar pentru perfecțiunea societății umane ca să existe oameni care să-și dedice viața contemplării.”
118. „Dacă scopul cel mai înalt al unui căpitan ar fi să-și păstreze nava, el ar ține-o în port pentru totdeauna.”
119. „Un cântec este înălțarea minții care locuiește asupra lucrurilor veșnice, izbucnind în glas.”
120. „Nu este furt, propriu-zis, să luați în secret și să folosiți bunurile altuia într-un caz de extremă nevoie, pentru că ceea ce ia pentru întreținerea vieții sale devine proprietățile sale din cauza acestei nevoi.”
121. „Omul are libertatea de a alege, altfel sfaturile, îndemnurile, poruncile, interdicțiile, recompensele și pedepsele ar fi zadarnice.”
122. „Mintea umană poate percepe adevărul numai prin gândire, după cum reiese din Augustin.”
123. „Omul nu ar trebui să-și considere bunurile materiale ca fiind ale sale, ci ca fiind comune tuturor, astfel încât să le împartă fără ezitare atunci când alții au nevoie.”
124. „Trebuie spus că caritatea nu poate exista, în niciun caz, împreună cu păcatul de moarte”.
125. „Omul nu poate trăi fără bucurie. De aceea, cel lipsit de bucurii spirituale trece la plăcerile trupești.”
126. „Dacă, deci, fericirea finală a omului nu constă în acele avantaje exterioare care se numesc bunuri ale norocului, nici în bunuri ale trupului, nici în bunuri ale sufletului în partea sa simțitoare, nici în virtuțile practice. intelect, numit artă și prudență, rămâne că fericirea finală a omului constă în contemplarea adevărului.”
127. „Fericirea însăși, fiind o perfecțiune a sufletului — este un bine inerent sufletului; dar ceea ce constă fericirea, sau obiectul care face pe cineva fericit, este ceva în afara sufletului.”
128. „Fericirea finală și perfectă nu poate consta în nimic altceva decât în ​​viziunea esenței divine.”
129. „Omul nu este perfect fericit, atâta timp cât îi rămâne ceva de dorit și de căutat.”
130. „Astfel, soarele care posedă lumina perfect, poate străluci de la sine; în timp ce luna care are natura luminii imperfect, aruncă doar o lumină împrumutată.”
131. „A devenit moda să vorbești despre misticism, chiar să te pozezi în mistici și – trebuie spus – cei care vorbesc cel mai mult despre astfel de subiecte sunt cei care știu cel mai puțin.”
132. „Prin natură, toți oamenii sunt egali în libertate, dar nu în alte înzestrare”.
133. „Modul nostru de a cunoaște este atât de slab încât niciun filozof nu ar putea investiga perfect natura măcar a unei singure muscă.”
134. „Cumpararea este pur și simplu o dispoziție a minții care stabilește limite patimilor.”
135. „Din nou, este de la sine înțeles că adevărul există. Căci adevărul există dacă ceva este adevărat, iar dacă cineva neagă că adevărul există, el admite că este adevărat că nu există, deoarece dacă adevărul nu există, atunci este adevărat că nu există.”
136. „Vremurile nu sunt niciodată atât de rele încât un om bun să nu poată trăi în ele.”
137. „Cine nu este supărat când există un motiv de mânie este imoral.”
138. „Orice este primit în ceva este primit conform condiției celui care primește.”
139. „Tuvele nu trebuie folosite pentru predare, nici instrumente artificiale, cum ar fi harpa sau altele asemenea, ci orice va face pe ascultători oameni buni.”
140. „Nimic, în afară de păcat, nu este contrar unui act de virtute”.
141. „Prin pasiune înțelegem un rezultat al acționării asupra – fie o formă indusă de agent, fie o mișcare consecventă asupra formei.”
142. „Acum, în materie de acțiune, rațiunea conduce toate lucrurile în vederea sfârșitului.”
143. „Dintre toate activitățile umane, căutarea înțelepciunii este cea mai perfectă, cea mai sublimă, cea mai folositoare și cea mai plăcută.”
144. „De aceea intelectul atinge perfecțiunea, în măsura în care cunoaște esența unui lucru”.
145. „Când omul cunoaște un efect și știe că are o cauză, în mod firesc rămâne în om dorința de a ști despre cauză, „Ce este.”
146. „Când un om dorește să-și amintească un lucru, el ar trebui să luăm o ilustrare potrivită, dar neobișnuită, deoarece neobișnuit ne lovește mai mult și astfel face o impresie mai mare și mai puternică asupra minții.”
147. „Orice dorește omul să rețină în memorie, trebuie să se gândească cu grijă să pună în ordine, pentru a putea trece cu ușurință de la o amintire la alta.”
148. „Trebuie să fim îngrijorați și serioși cu privire la lucrurile pe care dorim să ne amintim, pentru că cu cât un lucru este imprimat mai mult în minte, cu atât este mai puțin susceptibil să scape din el.”
149. „A trăi bine înseamnă a lucra bine — a arăta o activitate bună.”
150. „Ar trebui să reflectăm adesea asupra lucrurilor pe care dorim să ne amintim. Prin urmare, atunci când reflectăm frecvent asupra unui lucru, ne amintim repede de el, prin trecerea de la un lucru la altul printr-un fel de ordine naturală.”

Te-au făcut aceste citate din Toma de Aquino să vezi cum se reflectă credința ta asupra realității tale

Toma de Aquino a contrazis învățătura lui Aristotel că universul a existat întotdeauna. În schimb, el a predicat că universul a fost creat de Dumnezeu și că El l-a creat în așa fel încât să poată exista veșnic. Învățăturile sale optimiste au oferit lumii o privire în natura umană – că este înnăscut în noi să facem binele și să ne îndepărtăm de rău.
Ce părere ai despre ideologiile lui
La care dintre aceste citate te poți referi cel mai mult
Comentează-le mai jos!