Nimic nou sub soare doar durerea care doare

0
669
nimic nou sub soare
Credit foto: thesingularity.com

În 89 existența devenise pe nesimțitelea, durere. O viața gri cu pulovere, Greii cu oameni, părinții care mai ieri râdeau.

Priviți Iranul înainte de ayatolahii, fotografiile cu femei vesele în Kabul si gindiți-vă că pe negândite, ca broasca din oala, am ajuns în infern. Și am vrut libertate. Da, am vrut, mîncare ,haine, curent, presă, pasapoarte, benzina, becuri, fripturi și Pepsi. Dar în primul rînd, am avut libertate libertate. Și ne-am îmbrâncit cu libertatea’n gură și cu Iliescu și cu minerii și cu bucureștenii indignați.

Așa cum ne-am priceput noi ne-am făcut treaba. Treaba ta, Piața a Victoriei e să continui Piața Universității dar cu discursul tău, cu grijile tale și cu nevoile tale. Iar nevoia zilei de azi e dreptatea. Pentru dreptate se iese în strada, nu pentru conturi sau alte bogății.

Oamenii sunt liberi și liberi fiind, se adună, asociază și strigă că destul am tăcut noi, părinții. Dreptate pentru toți. Ieșiți, nu stați placizi, scrieți, împrăștiați ideile și nu vă temeți căci nimeni nu vă poate învinge. Sunteți oameni liberi și treaba voastră e dreapta.