DESPRE CATEI

0
666
Hugo catelul

Un caine minunat pe care nu va sfatuiesc sa il cumparati. Am crescut foarte multi caini si i-am iubit pe toti.

La caini fiecare rasa e iubita in felul sau – Fox Terrier-ul pentru curaj, Biggles-ul pentru nebunie, Doberman-ul pentru elegata intunecata, iar Rottweiler-ul pentru bunatate si blandete.
 
Caini mari si natarai. Cloni uriasi cu dinti de cachalot, capcauni cu inima de aur. Hugo, caci de el e vorba, adora glumele proaste. E mare cat un tanc si se crede pisicuta. Dar toate aceste observatii nu fac doi bani in fata realitatii. Un monstru negru care arata de parca ar fi venit din intunericul cosmarului tau. Dublat de legenda (ucigas), animalul declanseaza frica.
 
Oamenii se sperie ca arata inspaimantator si reputatia e ingrozitoare, si devii posesorul unui animal minunat, obligat sa mergi cu el la pas si cu botnita forever. Nu poti sa le explici ca Hugo e un mielusel si viata ta devine complicata. Lumea te priveste ca si cum ai avea o mitraliera la brau. Solutia, sa cedezi in fata lumii si sa-ti complici viata din iubire.
 
E greu sa fii gigant intr-o lume de pitici. Esti acuzat aprioric de frica pe care o declansezi. Trista soarta a veselului catel.
 
Ma duc sa-l pup pe Hugo si in timp ce-l scarpin el maraie la mine ca un urs ce se pregateste de atac. Dar maraitul e de placere si recunostinta pentru urechile mele, iar pentru toti cei din jur, semnalul mortii iminente.
 
Greu de iubit cateii astia, usor de urat, incantator de trait cu ei impreuna!