LUMEA DE LA ÎNĂLȚIMEA UNUI PISIC

0
153

Acuma de dragul convenției, voi o să înțelegeți că vă explic într-un asemenea fel care să fie pe măsura dvs. Că dacă vă vorbeam ca mine, nu pricepeați nimic.

Prin urmare, lumea e făcută din picioare. Și mai exact din încălțări. Azi, de exemplu, a venit la ai mei, perechea aia de picioare lungi cu cizme negre, scumpe, toc înalt și bumburuzi aurii agățați la cusătură. Ai mei erau în casă, el avea papucii ăia rupți de iese un deget afară, și de care e foarte mult și pe care îi iubește foarte mult și pe care nu vrea să-i arunce, iar ea era în șlapi. Al meu a plecat și i s-au întors picioarele într-o pereche nouă de adidași bengoși, a mea s-a ridicat și a plecat și s-a întors într-o pereche nouă de adidași bengoși. Acuma puteau să vorbească.

Adidașii lui s-au mutat pe partea cu cizmele. La început n-am observat nimic, după care piciorul drept a început să se miște ca nițel electrocutat. O bâțâială enervantă. Adidașii roz au sesizat, cizmele negre s-au apropiat prudent și s-au lipit una de alta. Nu mai puteai să bagi nici o coală de hartie acolo. Adidașii roz au început să bată nervos în pământ, tup tup tup tup tup tup. Un ritm care devenea tot mai rapid. ȘI de-o dată adidașii roz pleacă în bucătărie. La scurt timp după aceea se duce și el. Adidașii roz se întorc la masă, el pleacă din bucătărie și iese din cameră.

Cizmele se relaxează, adidașii roz se relaxează, dincolo el își pune papucii.