DE ACTUALITATE

0
73

Trec ungurii prin Romană. Autobuze pline cu smardoi îmbrăcați în negru care scot mâinile pe geam și strigă, mai mult sau mai puțin inteligibil, „muie români, țigani, muie și iar muie” Multă, multă muie la toată lumea. Suntem cei mai șmecheri, cei mai duri bagabonți din lume, strigă autobuzele de unguri în limba lor. Suntem duri, suntem nebuni, toată lumea se teme de noi, împrăștiem teama și groaza pe unde mergem, suntem Apocalipsa! Nemtudom.

Din autobuze iese fum, s-au aprins fumigene, de pe geamuri ies brațe ce zvâcnesc febril cu inelarul în sus, bărbații își îndreaptă degetul înspre propria gură și se împung simulând multă, multă muie. Alții țin mâna nițel desfăcută, ca și când ar ține în palmă o pulă de dimensiuni românești. Da’ una mai mică, de câmpie, de Bărăgan, nu una adevărată, noduroasă, o chitorângă din satul Mădulari județul Vaslui. Și se prefac că și-o bagă în gură, singuri și de bună-voie.
Alții pun curul la geam și fac gesturi înspre curul lor. Io știu că-s duri, dar chiar atât de duri? Nu se tem de violul anal cu o mătărângă?

Foarte înspăimintători suporterii ăstia. Sunt ca niște monștri. De plus. Perverși.

Și Bucureștiul cel plictisit, în care e cool și obligatoriu să privești totul și să spui da, am văzut asta, de mult și să adopți o atitudine nesurprinsă și autosuficientă, privește ironic cavalcada imbecililor gandindu-se. „Oh, vai, ce tare m-am speriat de ungurii ăștia provinciali…omg, ce drăgu… ”